Salut, primavara!

Ora pranzului e perfecta pentru plecat la plimbare. Dupa masa, odihnit, nemarait. M-am pregatit cu un biberon de rezerva cu apa fierbinte pentru a prepara laptele in caz de urgenta, am adunat toate catrafusele, l-am luat pe Falfaila si-am plecat in parc - Moghioros ca era aproape. Pana acolo, V. a motait incins de soarele care-i lumina caciula. Am deschis caruciorul si-am inceput sa-l imping pe aleile inguste. Credeam ca cei mai multi copii dorm la ora aia si-atunci speram intr-o liniste de netulburat, visam la un parc aproape gol, cu cateva femei impingand caruciorul ca si mine si cu cativa pensionari din loc in loc discutand politica pe bancile de la soare sau jucand table si sah in locurile special amenajate. Ei bine, nu. Parcul era plin de persoane de toate varstele. Lumea nu munceste se pare. Multi elevi care probabil chiuleau de la scoala pentru ca la ora aia, indiferent de ciclul in care ar fi invatat, ar fi trebuit sa fie la scoala, mult mai multe carucioare decat mi-as fi putut inchipui, extrem de multi pensionari, persoane de varsta medie iesite la o cafea pe bancile de la soare si copii cat vezi cu ochii. Mi s-a parut atat de inghesuit si neaerisit. Aproape ca puteam numi copiii crescuti de bunici dupa mirosul de naftalina al hainelor. Bunicile imi pareau mult trecute de 70 ani, cu vocea modificata si acoperite de pete de senescenta, cu niste cocuri anacronice, o dara de tus sau creion trasa pe la ochi si un ruj in care se oglindeste soarele mai rau ca pe suprafata apei. Erau gramezi imense la mesele de table si sah unde erau campionate continuate de luna trecuta. Intotdeauna m-am intrebat de ce sunt doar barbatii cei care joaca sah sau table. Femeile ce fac? Dar astazi am vazut o batranica extraordinara. Cu miscari rapide si ferme zdranganea zarurile in mana zbarcita si-afisa o expresie sireata cand se invarteau, de parca cifrele la care s-ar fi oprit ar fi fost cele care i-ar fi asigurat marea victorie. Statea picior peste picior, putin lasata pe spate, abia atingand spatarul bancii, foarte atenta la tinuta, imbracata in negru conform codului varstei, c-o caciula infipta strengar in varful capului, lasandu-i urechile pe jumatate descoperite, dar acoperindu-i fruntea. Tragea c-o pasiune de-o viata dintr-o tigara infipta intr-un port-tigaret si sorbea ceva dintr-un termos inainte de fiecare aruncare. Se pare c-avea si succes pentru c-a schimbat partenerul de joc de fiecare data cand am trecut prin dreptul ei.
Am intalnit grupurile care discuta aprins politica, pe cele care discuta resemnat despre preturi, dar si cele de "mame de cartier", cele care fac gramezi imense de coji de seminte, scuipandu-le c-un grobianism extrem, care pun "fata" (in cel mai bun caz) inainte de fiecare propozitie, discuta despre vacantele pe care le vor face in Bulgaria / Turcia / Grecia si care daca n-au vocea un pic ingrosata sau daca nu vorbesc cu tonalitati mult peste limita discretiei, au acea necizelare in cuvinte pe care le pocesc si le scurteaza cat sa imi ridice tensiunea.
Si-asa am alunecat pe fiecare alee din parc, ruland caruciorul pe peticele de asfalt si - mai zambit, mai incruntat - observand tot ce se intampla in jur.
Cand am parcat la intoarcere nu-mi venea sa urc in casa si-atunci ne-am mai balanganit vreo jumatate de ora intr-un leagan de la locul de joaca din spatele blocului. Era liber si-mi placea si-i placea si lui.