Cu pasi mici, asa cum a lasat scris pediatrul in agenda lui V., parcurg etapele diversificarii. Intai mar copt, transformat treptat in mar crud, adaugat ulterior banana. Ieri am preparat constiincios cam o cana de supa de legume din care i-am dat doar cativa ml de zeama strecurata. Azi am repetat figura, dar si c-o lingurita de piure. Nu stiu daca ii plac toate astea sau nu. Nu se stramba, nu face figuri, dar nici nu se agita de prea multa bucurie cand ma vede ca vin cu lingurita spre el, asa cum face cand ma vede cu biberonul. Doar deschide gura, scoate limba, dupa care mimeaza un supt-mestecat in timp ce incearca sa puna mana pe lingurita.
Cum pana la 4 luni n-a vrut sub nici o forma sa stea pe burta ca pozitie fun, mai mult de cateva secunde, n-a prea invatat smecheria cu intorsul. Da, se intoarce in parti, se mai intoarce de pe spate pe burta sau invers, dar doar dupa ce se enerveaza rau de tot si nu-i iese intotdeauna. Ori isi deschide bratele avion si-si infige nasul in saltea de care se freaca pana are o idee mai buna, ori ramane blocat in niste pozitii demne de acrobati renumiti.
Nu mai e acel copil cuminte cu care ma laudam odata. Nu-i place sub nici o forma sa stea singur si-atunci il car peste tot dupa mine. Mai sta in leagan, mai sta in pat la el, dar putin in comparatie cu restul locurilor preferate. Cand nu mai are chef de ceva incepe sa mormaie si se screme de mama focului sa iasa din pozitia aia inrosindu-se pana face mici bubite pe frunte. Nu-i prea place sa-l scoti din rutina. La ora somnului e cel mai mare miorlait, se sperie repede si plange puternic atunci cand se intampla asta. Bine, ca noi atunci cand nu stim ce are spunem intotdeauna ca-i obosit :) (si motive ar fi sa credem asta, cum nu doarme niciodata ziua incat sa putem spune ca s-a odihnit). Sunt momente in care, desi e foarte obosit, se joaca pana la epuizare, adomind in post inconjurat de jucarii pe care i le dezlipesc cu greu de el.
Ca toti copiii care incep sa cunoasca lumea si V. e foarte curios. Se opreste din orice face atunci cand observa ceva nou si intoarce capul catre obiectul respectiv, ramanand cu gura cascata. Zilele trecute m-a vazut schimband apa la flori, a aruncat rontaitorile pe jos si-a ramas nemiscat uitandu-se la buchetelele mici de flori mov. Vazandu-l atat de atras de ele, m-am gandit ca-i sensibil copilul si-o vrea sa le si miroasa, asa ca i le-am apropiat incet-incet de nas. Pe masura ce se aproapiau de el le mangaia usor, sa le simta suprafata un pic rece, iar cand au ajuns in dreptul nasului si le-a simtit mirosul a afisat o expresie de om scarbit pe fata si s-a uitat atat de ingrozit la mine c-a trebuit sa-l iau in brate instantaneu sa nu provoc vreo avalansa urlatoare.
Desi, vazandu-l atat de rigid, n-as fi indraznit niciodata sa cred ca va ajunge sa-si bage picioarele in gura, acum, tot mai des, ii gasesc cate un varf de picior molfait si ud leoarca. Ii mai pun diverse chestii in picioare pe care pot sa i le schimb mai usor, ca sa nu stau toata ziua sa-l dezbrac si sa-l imbrac.
Isi tine singur biberonul. In continuare e cu ochii dupa dungi. Ii plac etichetele jucariilor - isi baga degetul pe cele duble, trage de ele si se distreaza la culme. Noua pasiune este o "carte" fosnitoare si colorata pe care-o invarte pe toate partile si-o baloseste din abundenta.
Nu mai e acel copil cuminte cu care ma laudam odata. Nu-i place sub nici o forma sa stea singur si-atunci il car peste tot dupa mine. Mai sta in leagan, mai sta in pat la el, dar putin in comparatie cu restul locurilor preferate. Cand nu mai are chef de ceva incepe sa mormaie si se screme de mama focului sa iasa din pozitia aia inrosindu-se pana face mici bubite pe frunte. Nu-i prea place sa-l scoti din rutina. La ora somnului e cel mai mare miorlait, se sperie repede si plange puternic atunci cand se intampla asta. Bine, ca noi atunci cand nu stim ce are spunem intotdeauna ca-i obosit :) (si motive ar fi sa credem asta, cum nu doarme niciodata ziua incat sa putem spune ca s-a odihnit). Sunt momente in care, desi e foarte obosit, se joaca pana la epuizare, adomind in post inconjurat de jucarii pe care i le dezlipesc cu greu de el.
Ca toti copiii care incep sa cunoasca lumea si V. e foarte curios. Se opreste din orice face atunci cand observa ceva nou si intoarce capul catre obiectul respectiv, ramanand cu gura cascata. Zilele trecute m-a vazut schimband apa la flori, a aruncat rontaitorile pe jos si-a ramas nemiscat uitandu-se la buchetelele mici de flori mov. Vazandu-l atat de atras de ele, m-am gandit ca-i sensibil copilul si-o vrea sa le si miroasa, asa ca i le-am apropiat incet-incet de nas. Pe masura ce se aproapiau de el le mangaia usor, sa le simta suprafata un pic rece, iar cand au ajuns in dreptul nasului si le-a simtit mirosul a afisat o expresie de om scarbit pe fata si s-a uitat atat de ingrozit la mine c-a trebuit sa-l iau in brate instantaneu sa nu provoc vreo avalansa urlatoare.
Desi, vazandu-l atat de rigid, n-as fi indraznit niciodata sa cred ca va ajunge sa-si bage picioarele in gura, acum, tot mai des, ii gasesc cate un varf de picior molfait si ud leoarca. Ii mai pun diverse chestii in picioare pe care pot sa i le schimb mai usor, ca sa nu stau toata ziua sa-l dezbrac si sa-l imbrac.
Isi tine singur biberonul. In continuare e cu ochii dupa dungi. Ii plac etichetele jucariilor - isi baga degetul pe cele duble, trage de ele si se distreaza la culme. Noua pasiune este o "carte" fosnitoare si colorata pe care-o invarte pe toate partile si-o baloseste din abundenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu