joi, 11 iunie 2015

Visul unei nopti de vara sau praf in ochi

Am dospit sperante si-am intins scenarii pe multe hectare. Ne-am pregatit mult timp sa impartim cu darnicie laurii meritati.

Cu pupilele tresaltand de emotie, toropiti in leganarea lina a tramvaiului, am pornit sa vedem oaza dintre betoane, perla care straluceste sfidatoare in mazga, parcul Moghioros.

Am trecut grabit pe langa utilajele care ne-au intampinat la intrare. "Din astea am mai vazut. Trebuie sa treci prin praf si scrum sa ajungi la ce-i mai bun", ne-am spus, fara sa renuntam la  zambetele grase de clovni.

Am calcat cu emotie pavajul proaspat al aleilor de-un lat de  palma si-am primit cu bunavointa prima lovitura peste ochi. Cu fata usor inrosita, dar fara ganduri de retragere, ne-am continuat drumul numarand voiosi limitatoarele viu colorate inaltate din ternul pistelor de biciclisti.
Am trecut cu ingaduinta in lateral la fiecare clinchet al soneriilor, cedand locul curajosilor care se incapatanau sa depaseasca limite personale pe doua roti.

Mai aproape de cer, am vibrat odata cu podul incarcat de trecatori melancolici dornici sa tintuiasca timpul prelungindu-si mana cu un bat pentru a putea surprinde in ansamblu splendoarea momentului. Am vazut de la inaltime verdele de pe fundul lacului. Copiii mei au vazut doar ca sticla de pe laterale e matuita.

Am vazut pietre mari pe marginea apei si pietre mici sarite grosolan din pavaj. Am vazut cismele cu apa rece, mari, ca pentru vite, dar n-am vazut nicaieri jgheaburile.
Am vazut paznici bine echipati, cu atitudine, incordati de concentrare, dar n-am vazut vreo  cateva scanduri de la niste banci.
Am vazut locul de joaca potrivit varstei copiilor mei, dar n-am mai vazut asa aglomeratie de la careul din clasa intai.

Am pasit in tacere, pastrandu-ne cuminti randul, tarsaindu-ne piatra tricolora bine legata de picior, perfect gravata: "Primaria sectorului 6".

Ne-am domolit usturimea obrajilor si gustul amar c-o inghetata la iesire.