Cofetarul

Mult asteptatul si mult incurajatul moment a venit. S-au facut pariuri cu privire la primul cuvant; aproape pot spune ca s-au pierdut bani grei. Degeaba ii ma-ma-iam eu lui V. de fiecare data cand aveam ocazia orice melodie, fie ea pentru copii sau nu, spre disperarea lui M. care ma acoperea si-si recupera dezavantajul ori de cate ori ma auzea, cu un ta-ta-it baritonal. Copilul, cu gandul la ale lui. De ceva timp are o noua jucarie preferata, o carte de plastic frumos colorata, pe suportul unei omizi, in principal cu 6 cantece pentru copii. Apasa pe butoane, o invarte, o deschide, rade la nasul rosu care clipoceste si iarasi o "trosneste" drept la melodia preferata. Azi dimineata mi-a tot dat cu ea in cap pan-a trebuit sa ii ofer toata atentia si sa las somnul mai pentru dupa-amiaza. Si-atunci m-am pus pe cantat o data cu omida... "Vreau un chec, vreau un chec, brutarule...". Jumatate stropit, jumatate cu buzele in gura a rostogolit inspre mine, printre picaturi de saliva, primul lui cuvant: chec. Eu am zambit. Si-am spus si eu, la randul meu, chec. El a ras si-a repetat mai putin stropit, dar mai mult suflat, chec. Si-a tinut-o asa destul de mult timp. Gasca mea vorbeste :).

Home alone

Nu, nu si fara V. Asta, deocamdata, e de neconceput. Doar fara M. care-a dat o fuga pana-n celalalt capat al tarii. Si cum prindeam eu aripi c-un post de radio nou descoperit, vibrand parchetul cu prea multi decibeli si topaiturile mele, incercand sa-mi epuizez energia intr-un mod fun pentru V., in pregatiri pentru baie, m-am indreptat cu prosopul pe-un umar, cu V. pe altul, catre incaperea aburinda, fredonand fals din "Summer nights". Copilul mai c-avea fata de emoticon c-o spranceana ridicata, dar radea cu cioburile lui de dinti la fiecare "it's electrifying!". Si mai o balena, mai o rata, ia uite si dusul... am tot vorbit, dar mi-au luat-o gandurile inainte si-am amutit. Si spaima copilariei mele tardive a inceput sa se propage din camera pe hol pana in baie. Parca vedeam piticul dansand langa cortina rosie si labirintul prin care alerga fara scapare agentul Cooper. Ce radio da melodia din Twin Peaks cand e noapte afara, eu sunt singura in casa si am volumul departe de limita decentei? Sigur ca acum, dupa ce-a adormit V., parca holul e mai intunecat ca niciodata, iar nevoia lampii de veghe, la care n-am bec de mai bine de-o luna, ma face sa-i transmit delicat lui M. un memo. Poate au la Cluj un bec mic-mic...(?)

Ce baiat mare am

A fost activ toata dimineata, cat eu am mai motait langa el, cautand ultima farama de somn. Pe la 10 si ceva, cand ne jucam intinsi pe jos, in noul loc amenajat special, s-a tarat pana la mine, mi s-a ghemuit in brate si cauta sa suga semn ca-i e somn si c-ar vrea sa doarma putin. A adormit imediat, dar mi-a dat drumul cu greu cand s-a intors pe partea cealalta si si-a aranjat fundul mic in picioarele mele facute scaunel special pentru el. Parca nu demult era o mogaldeata care dormea la mine pe piept si-mi ajungea fix pana la buric. Acum sta latit ca o plosnita pe cat mai multa suprafata, dar intotdeauna picior peste picior, iar daca se simte inghesuit isi face loc cu fundul sau se fataie pana te simti si te misti mai incolo.
Cand era mic ii spuneam Piti, de la piticot, ii lipsea doar caciula cu mot lung, specifica. Acum ii spun gasca(n) pentru ca atunci cand sta pe burta isi lungeste gatul sa vada el cat mai multe
Se rusineaza daca ii spui ceva care-i place sau daca se vede in oglinda si-si ascunde privirea intorcand capul in partea cealalta, dupa care trage cu ochiul si iar intoarce capul zambind si tragand un sunet de bucurie.
Isi lasa amprenta celor 4 dinti in ce prinde, colturile jucariilor lui sunt usor zdrelite si capsate.
Nu mai poate fi lasat singur o secunda pentru ca nicaieri nu mai e in siguranta. Se taraste ca omida, se invarte si-si schimba directia de mers, a inceput sa-si traga genunchii sub el atunci cand e pe burta, sta in flotare, se trage de marginea superioara a patului, se joaca cu lucrurile pe care le gaseste si incearca sa se ridice (fortandu-ne sa coboram patul la un nivel inferior).

Vama

Dupa mult timp au mai scos o melodie. E muzica de masina si e ceva in ea care-mi ofera acea liniste perfecta, care ma calmeaza, indiferent de cate chitari zdrangane. Imi place.

Un week-end

M. a fost intre job-uri saptamana trecuta si-a stat acasa intr-un mic concediu. Cum bineinteles nu s-a putut desparti de virtual a pus stapanire pe umilul meu laptop si nici c-a mai vrut sa ma lase sa-l ating. Am prins un moment de slabiciune si-am profitat, dar cam atat. Oricum, a fost minunat sa mai sara si altcineva cand V. e nemultumit.

Sambata cu tambite si aproape o fanfara mi-am chemat parintii sa stea de garda, cum noi aveam o invitatie la o nunta. Am luat si copilul cu gandul sa vada niste lume, sa asculte niste muzica, iar apoi sa-l ducem frant de oboseala acasa sa doarma neintors toata noaptea. Sigur, in plan, toate bune si frumoase. Cu toate incercarile noastre n-a vrut sa doarma toata ziua, iar toata iesirea lui in lume s-a dovedit a fi doar o plimbare dus-intors cu masina. Era deja in stadiu de oboseala iritanta cand am ajuns, a vazut lume, lumina, si iar lume multa care venea spre el, iar lumea vedea o usoara ingrozire pe fata lui initial, iar la o apropiere mai brusca ii saluta c-un urlet ambalat. Aproape bine, dar cand s-a dat drumul la dans, iar decibelii au inceput sa creasca, nu l-am mai putut opri din urlete. Am stat in dreptul usii sa vad totusi si eu valsul, am iesit pe hol, aruncand cate un ochi inauntru din cand in cand, apoi l-am luat pe Mickey si toate trantele si-am plecat catre un Falfaila jegos si parcat pe interzis. Acasa, dupa cateva hataneli, muscaturi de sfarcuri, biberoane, am reusit sa-l adorm tot cu "ratustele mele" in balansoar. Si-am plecat cu inima impacata stiind ca am predat complet instructiunile. Si atat de impacata am fost incat ne-am intors in pas inca de dans abia la 6 dimineata cu ochii umflati si groaza ca peste ceva timp V. urma sa ne ranjeasca un buna dimineata odihnit. Si asa s-a intamplat. Dupa o ora jumatate de somn m-au ridicat niste chiuituri, iar ziua urma sa inceapa. Si cum simteam ca n-am putere sa parcurc o zi fara surse importante de distractie, i-am zguduit somnul lui M., ne-am imbarcat si-am plecat la tara. O zi frumoasa de week-end nu trebuia ratata. Am ajuns repede, M. a intrat direct in casa, direct in pat si direct nemiscat in lumea viselor, V. direct in leagan, direct in chiuiri de veselie, apoi direct in lumea viselor mici, iar eu direct cu nasul intr-o cafea, direct in hamac, cu ochii direct spre cer si-am savurat linistea momentului respirand doar pentru mine pentru un timp. S-a mai trezit, l-am mutat langa M. si-a mai dormit acolo, apoi iar in leagan, iar pe la 5 cand ochii limpezi si deschisi ai lui M. cautau ceva de mancare s-au deschis si-ai lui V. cautand surse noi de distractie.

La baie

Daca nu incearca sa se bage cu capul la fund dupa jucarii, sa ridice cu picioarele dusul (a se citi o cutie de plastic cu niste gaurele pe una dintre cele 3 laturi pline, care-a venit o data cu cadita) spre a-l trage la el, sa bage in gura diverse plutitoare cauciucate care-i sunt sau nu la indemana, sa dea din picioare pana ne plutesc papucii in apa proiectata de el, isi cauta noi si noi pozitii de explorat. Mai sta intr-o parte, se trage in fund, daca-l pun in fund in partea opusa plonjeaza dupa cine stie ce, mai balaceste, din cateva miscari ajunge pe burta si trage de sampon sau ce gaseste el pe acolo in secunda mea de neatentie. Il iei cu ce-a prins in mana cu tot, il intorci, te urmareste bine cu privirea sa vada exact unde pui lucrurile si zvvac dupa ele din nou.

180 grade

Cam asa se schimba V. pe masura ce trece timpul. Acum e nu, maine e un da perfect conturat. De ceva timp putinul timp pe care si-l mai petrece treaz la el in pat trebuie neaparat acompaniat de caruselul cu care ne-am chinuit vreme indelungata sa-i atragem atentia. Nu mai sta in swing, swing-ul in care si-ar fi petrecut toata ziua daca l-as fi lasat, decat foarte rar. Si, daca ieri ma plangeam de o zi ingrozitoare azi pot sa ma laud cu una extraordinara. Am vorbit, am inventat noi povesti, iar el a ascultat si mi-a raspuns numai cu zambete si chiuituri noi, fara dureri de gingii sau alte motive de justificare pentru plansul si iritarea inepuizabile. Ziua in care-a disparut tipatul cu care m-a innebunit timp de vreo saptamana, in care si-a ascutit glasul, si-a rotunjit comisurile buzelor si a eliberat niste vocalize ca raspuns la pitigaiala mea care mi-a scapat intr-un moment de alint. Inca ii declara dragoste eterna lui Mickey Mouse.

Echipa adversa

Daca peste ceva timp veti vedea prin magazine sau pe strada un copil urland din toti rarunchii si-o chestie sleita de puteri cu-n inceput de chelie care incearca sa-l potoleasca, eu voi fi. V. si-a dezvoltat un disperant mod de-a obtine ce vrea. Nu plange, nu doar miorlaie sau mormaie cum facea pana acum, ci tipa. Cateodata continuu sa vorbesc, sa zambesc, sa cant, asa cum faceam si pana atunci, ca si cum nu l-as fi auzit. Alteori ma opresc din tot ceea ce faceam - deseori infipt maini mici si carnoase in maneci - ma uit la el nemiscata si-n secunda doi a tacut si se uita si el la mine la fel de nemiscat. De cele mai multe ori il binedispun, il iau in brate, facem chestii si abia apoi continuu. Nimic nu functioneaza! Cum e reluata activitatea, cum tipa. Ba ii e sete, ba foame, ba nu-i mai e. Ba vrea pe burta, ba pe spate, ba in fund sau in brate, ba o jucarie, ba alta. Nu dureaza mult. Deseori se joaca singur, ne jucam impreuna, asculta, ma observa, roade, suge, toate intr-o pedalare si-o fataiala continua.
Dar astazi a durat toata ziua. Nemultumirile au inceput de dimineata, dupa masa de fructe. Si si-a tot dres vocea pana pe la 1 cand a cazut rapus de oboseala, dupa tipete exasperante, plansete, cu doar cate-un zambet printre lacrimi ca dovada a reusitelor mele scurte. Dupa cele 2 ore jumatate de somn linistit pentru el, extrem de calmante pentru mine si alte cateva zeci de minute minunate petrecute impreuna, cand credeam ca furtuna s-a dus si mi se parea ca parca-parca vad si curcubeul, povestea de dimineata s-a reluat. Nimic nu mergea. Ma loveam de un NU peste tot. Si-ntr-un urlet cu vedere la gingii am vazut 2 pete albe in dreptul incisivilor superiori, parca una mai pronuntata decat cealalta, inconjurate de roseata caracteristica inflamatiei. Si dintr-o data parc-am fost mai ingaduitoare. Atunci am inteles beneficiile aduse de suprapunerea eruptiei primilor dinti cu vaccinul de 6 luni, cand Eferalganul menit sa previna febra aferenta, a prevenit si indispozitia cauzata de zimtati. Si-acum inteleg povestile despre nopti nedormite ale persoanelor care-au mai trecut prin asta si pe care zana maseluta le-a lovit crunt. Ma gandesc fericita ca am un copil care doarme noaptea indiferent de ce-l doare, ca doarme mai tresarit, mai invartit, dar doarme. Astept depasirea expresiei "vedere la gingii".

Things

Avantul ponderal care i-a dat lui V. un avans considerabil fata de alti copii de varsta lui a inceput sa se diminueze. Dupa 2 saptamani si jumatate in care cifrele cantarului refuzau sa se schimbe, a ajuns la 8,6 kg. De data asta nu m-am mai impacientat, am mai largit haturile stricte si-am incetat sa ma gandesc c-a trecut ziua si V. abia dac-a mancat 300 ml de lapte. L-am lasat sa manance doar atunci cand vrea, cat vrea, fara sa mai stau dupa el, calculand mg de minerale pe care le-a bifat. M-am relaxat si-n privinta programului de somn pe care-l impuneam, iarasi uitand de individualitate. L-am lasat sa se autoeduce in privinta nevoilor bazale si mi-a si iesit. Doarme la pranz ca un baietel mare, cate 2-3 ore, fara smiorcaieli inutile si fosneli urlatoare de toate cele. Acum horcaiala din ultima saptamana e noua mea preocupare. E ca un mic sforait cu lichid in nas, insa totul e curat, fara nimic diferit fata de secretiile normale. E in tratament cu Eferalgan, bai pt nari, aspirari regulate de tot ce gasesc si cat mai putine plimbari pe vreme schimbatoare. Conform pediatrului sunt "doar" niste secretii care nu sunt eliminate, nimic ingrijorator. Ok, am inteles, doar, doar, dar "de ce?", nimic... Intr-adevar, parca s-au mai ameliorat, dar daca nu dispar complet, dupa sarbatori batem si la o usa de ORL-ist, sa completam parerea.
De 3 zile mananca si carne, iar cand mai gaseste vreo particula pe care poate s-o si simta imi arunca o privire intrebatoare, isi impinge barbia in fata, se incrunta, molfaie putin si-o scoate intinzand-o cu limba. Prefera masa de legume, dar oricum orice vine spre el intr-o lingurita e intai analizat, iar ideea e crunt "disputata" cu niste grimase de spaima. Abia la a 2-a imbucatura am unda verde.
De la 5 luni jumatate am inceput asezarea treptata fund. La inceput, n-am prea fost adepta sprijinitului intre perne. Mi se parea ca n-am foarte mare control si-ntr-o fractiune de secunda l-as fi vazut in cap. L-am sprijinit de mine, intre picioarele mele, putand sa-l controlez cu coapsele si avand posibilitatea folosirii ambelor maini pentru scamatoriile cu jucari. Si a inceput distractia... Acum sta pentru cateva zeci de secunde singur, l-am pus si sprijinit de perne, se trage in fata, se lasa pe spate, cade in laterale sau se intinde dupa jucarii, cade cu nasul in saltea si zambeste fericit, cu nasul rosu, c-a ajuns la ele. Daca ii pun sau ii cade pe picioare o jucarie, o prinde bine cu labele sau tibiile si-o ridica inspre el. Oricum mi se pare o vesnicie de cand tot exersam si va mai urma inca una pana se va descurca singur.Sigur, in continuare exista momente de miorlaiala, putine slava domnului, in care nu stim ce are, in care nimeni nu-i intra in voie si nimic nu-i pe placul lui. Eliminam totul pe rand pana, intr-un sfarsit, ajungem tot la oboseala ca-i cel mai comod, avem raspuns si adoarme la scurt timp dupa ce-am tras noi concluzia in cauza.
Cel putin pentru moment a scapat de constipatie. Nu stiu cum... Am incercat cu pere, portocala, am taiat banana din ratia zilnica, am dat pana si merele la o parte o perioada, dar nimic nu parea sa fie eficient. Nu imi place ideea laxativelor, oricat de "100% naturale" ar fi ele. Consider ca dau dependenta si nu as face decat sa intru intr-un cerc vicios din care foarte greu as fi putut sa scap. Acum ceva timp i-am facut un piure de prune uscate fara fum, fierte, iar apoi pasate. I-am dat 2 zile cate putin. Urmatoarea zi 3 pampers-i cu greutate au fost infundati in pungi sigilate. Si de-atunci, ca prin minune, au disparut crotinele cu care se chinuia sa murdareasca scutecul.Are 2 capete de dinti destul de mari pe care-si racaie fara incetare varful limbii si propria periuta siliconata de dinti.
Spre fericirea noastra, balele isi anunta prezenta prin mainile pe care si le indeasa deget cu deget in gura, de unde ies stralucind a saliva sau cand e tinut in pozitii mai ciudate, dar, de cele mai multe ori, isi suge inapoi saliva prelinsa printre buze.
Acum sper la o duminica cu vreme frumoasa pentru a putea ramane la plan. Sper sa mai gasesc la Ana cozonacul la care visez de ceva vreme, sa ma afund in crema delicioasa si din abundenta.
Sarbatori fericite!