duminică, 13 februarie 2011

Niciodata sa nu spui niciodata

Credeam cu o mare certitudine ca le-am vazut, simtit, inspirat pe toate intr-ale pampers-eniei, indiferent c-au fost pe mine, iesite de la locul lor, c-au fost pe el, c-au fost insirate intr-o foiala nervoasa caracteristica pe salteaua de infasat sau indesate cu calcaiul in aceeasi foiala. Dimineata e unul dintre momentele potrivite pentru olita. E linistit, se uita la desene fara sa se clinteasaca, nu face prea mult scandal si peristaltismul lucreaza. Dupa ce se ridica de pe olita are cateva momente in care merge prin casa, cu pantalonii in vine, cu marginile body-ului cazandu-i peste coapse, cu fundul in vant, sa se dezmorteasca cum ne place noua sa spunem. Azi a fugit repede dupa M. in pragul usii de la baie, sa-l urmareasca cum ii spala pe Winnie, chiar daca olita era curata. Eu, ramasesem fixata in fata televizorului sa vad ce se intampla in episodul din desenele din dimineata asta. Un usor miros caracteristic m-a ridicat brusc si m-a facut sa alunec pana-n dreptul usii de la baie, unde V. il urmarea in continuare cu acelasi interes pe M., asezandu-se putin deranjat de lucrurile care-ar fi trebuit sa fie in olita cu cateva minute mai devreme sau in pampers-ul curat de la mine din mana si care acum erau pe covor, turtite sub fundul lui.
Acum, suntem mai putin siguri pe asteptarile noastre si mai deschisi catre "nou", catre "surprize".

sâmbătă, 12 februarie 2011

Cele doua cuvinte

Mai ca trece anul si eu aproape uit parola blogului.
De mult n-am mai avut timp sa respir cateva cuvinte. M-am trezit in ritmul "taxi". De mult n-am mai avut o melodie pe care s-o ascult in casti la maxim; nu c-ar avea vreo legatura cu orice, nu c-as regasi in mine vreo urma de structura barbateasca, ci doar ca-i cu "aum-bab" frumos si pentru ca imi da o stare de bine. Pentru ca ma face sa-mi misc piciorul si umerii chiar si atunci cand stau pe loc. Pentru ca-i place si lui V., care dupa cateva ture de fericire si hlizeli isi inclina capul intr-o parte, se apropie foarte mult de fata mea, imi cauta privirea si-o fixeaza patrunzator, iar c-un zambet coplesitor imi spune "ubieshi". Raspunsul vine neintarziat intotdeauna "Da, mami, te iubesc, sigur". Un "pup" de la mine, altul de la el si continua cateva miscari de cap iesite din orice ritm, 2-3 miscari din bazin si aplauze largi, din maxima de largire a bratelor, in momentele de intensitate crescuta a melodiei, toate in mers tropait in cerc.

Taxi - Cele doua cuvinte

Mai ca ajunge V. sa-i poarte incaltarile lui M. si eu pierd lucruri importante. Blogul e mica mea retea neuronala. Aici dezvolt emotiile fiecarei etape din viata noastra pentru a o trai din nou mai tarziu, pentru a avea mereu acea conexiune libera.
V. a tot variat in centimetri in functie de instrumentul de masura, de doctor, de mana, de metoda. Pana la urma, "vlajganul" pe care-l vedeam mai mic sau mai mare in functie de culoarea pe care-o purta, de ce manca si de cum ii veneau falcile in ziua respectiva, dupa cum i se aseza parul, are 78 cm dupa ultima masuratoare, deci n-a mai crescut deloc de multa vreme. Pe de alta parte, baza se solidifica. A schimbat 3 perechi de incaltari numere diferite, ajungand intr-un sfarsit sa poarte 21-22 c-o vizibila marire de picior observata pe sosonii de casa care acum o luna ii erau mari, acum ii sunt ficsi (habar n-am cum se scrie / daca exista cuvantul asta :) ) si pe toate incaltarile care-l strang dupa ce, cu putin timp in urma, ii erau mari. Si cand M. mi-a spus ca purta aproape 44 la sfarsitul scolii generale mi l-am si imaginat pe V.: slab, nu foarte dezvoltat, cu nasul si buzele marite de hormonii pubertatii, c-o urma balaie sub nas (inca in discutii aprinse), carand niste galosi imensi in picioarele subtiri si lungi, mult prea largi pentru labele osoase ale unui pubertan, cu marginile pe care sunt gaurile pt sireturi unite intre ele, c-o usoara umflatura la baza liniei formate ingrosat.

Lumea ma intreaba unde e "gashca" din post-ul precedent, ca apare doar V. in poze. Nu este o "gashca", raspund de fiecare data, ci o gasca (ga-ga-ga). Asa il mai alint eu pe V., gasca, pentru ca atunci cand doarme cu barbia pierduta in asternuturi sau rasufla fara pic de control muscular asupra ei, si-o lasa sa cada pe umarul oricui il tine in brate in momentul ala, mi se pare ca seamana cu gascanul Waldo din pisicile aristocrate.
Lumea ma intreaba cu ochi pierduti ce spune. Nu stiu sa raspund niciodata. El spune multe, dar in afara de cateva "cuvinte" pe care le-am asociat cu diferite expresii, ca le-am intalnit mai des, nu inteleg nimic. Multe se termina in "shi", aproape toate, mai putin mama, tata, ca (cal), caca (vaca), cheda (deschide / inchide usa), ana (banana), ate (biscuit). In rest toate sunt cu multe shi, ghe, cle, imbarligate, parca scoase dintr-o alta limba, multe dificil de repetat de catre mine.
Sunt destule care au devenit sensibil dificile in ultima vreme. Cele mai simple operatiuni ca schimbatul pampers-ului, care necesita si ultimul bont de energie si creativitate pentru a-l face sa stea pe spate; asezatul pe olita, care e frecata sa iasa duhul inainte, olita stiuta ca mult prea rece (dintr-o dimineata cu geam deschis la baie) pentru fundul lui pretios, pentru a se mai aseza (a se lasa asezat) fara promisiuni de playlist-uri pe care daca le mai aud in afara momentelor pentru care le-am destinat, vomit; tipatul in cel mai sensibil moment de neatentie atunci cand pune important degetul pe mica buburuza din coltul cartii cand tu indraznesti sa te uiti in alta parte. Stie unde sunt fiecare. Stie ce sunt daca-l intrebi, dar vrea sa le auda infinit repetate.
Intelege tot ce-i spui, face tot ce vrea. De cele mai multe ori vrea ca noi, uneori vrea ca el si atat, nu exista cale de mijloc, nu exista negocieri. Mai are mult de lucrat la rabdare, la manifestarile necontrolate (-bile) de bucurie care cateodata se opresc in suprafete tari, la amuzamentul creat de jucarii care zboara in diferiti pereti (sau persoane) in momente de plictiseala. In rest, alergaturi, chiote, ture, veselie si multe pupaturi.