"tu cobori scarile altfel
mai intai pui un picior
apoi celalalt picior
apoi din nou
primul picior
tu te asezi pe scaun in felul tau
mai intai il tragi de sub masa
apoi iti asezi un pic fusta
in ambele parti
si te asezi
tu bei ceaiul ca nimeni altcineva
iei ceasca de ceai cu ambele maini
o apropii de gura
sufli usor, iei o sorbitura mica
apoi incă una, mai mare
tu respiri diferit
intai iti dilatezi imperceptibil narile
apoi iti umfli usor pieptul,
iti comprimi plamanii
si elimini aerul
tu taci altfel
mai intai clipesti,
dupa care iti tii buzele usor,
dar usor intredeschise
si clipesti din nou."
(Ivcelnaiv) :)
Dupa ce, la o saptamana, intoarcerile incordate, dar rapide, ale lui C. socau audienta neuronului meu micut, care-a masurat un timp relaxat pana la prima intoarcere a lui V., au fost sterse complet din lista realizarilor de elita bebeluseasca, fara sa-mi dau seama ca, la un moment dat, rasucirile au incetat sau n-au mai fost de interes si-ar fi de pus la rebifat. Dar azi, cu narile dilatate, zona sprancenelor inrosita, pampers motorizat, ochii usor umeziti, bale insirate ici si colo sau lasand dare groase pe obrazul stang, nestiind incotro sa se duca de la atat ba-ntr-o parte, ba pe spate din nou, C. a re-reusit miscarea. "Ta-naaa", spun eu vadit impresionata si primesc un zambet mare, limpede, perfect relaxat, satisfacut. Si nu mai ai ce sa mai spui atunci . Te bucuri si tu si raspunzi, poate cu aceeasi claritate...
