Cu ochii umflati de somn imi dezaproba ora de trezire. Cu gandul la desene, mancare si joaca isi tarsaie paturile spre sufragerie, mormaind teatral din cand in cand pentru mentinerea perceptiei asupra gestului condamnabil de-a incepe ziua. Mie imi e pastrata obligatia de a interpreta corespunzator.
Asezati confortabil, infunda imobili canapeaua pret de cateva minute. Doar-doar or fi fost ceilalti mai harnici si au deja ceva pregatit in castroane. Vibratia vocilor dublate angreneaza rotitele noii zile. Aflate in miscare, elibereaza gandurile inca amortite. Odata cu ele, in torent, sunt agatate dezordonat celelalte din goana diminetilor, restul gesturilor care se vor a fi doar purtate, fara a implica vreun efort, dar ajung intotdeauna sa puna bazele dezorganizate unei plecari intarziate.
Deja cu niste reguli proprii incalcate, grabiti si infrigurati, pornim motorul si ne indreptam spre ce ne asteapta. Cautam sa ne regasim ritmul in succesiunea melodiilor care strapung difuzoarele.
Prima statie e la gradinita unde cararea e batatorita si procedurile insusite de catre C. Ne despartim cu imbratisari, zambete si asigurari de distractie pe cinste.
Revin in raza celorlalti ochi care ma privesc nerabdatori pe sub caciula grosuta.
"Mai avem 8 minute!" vine taios mustrarea lui V. "Mda, ai calculat si decalajul ceasului, vad!", arunc usor lezata de vinovatie.
Isi alege melodia si ne pierdem in discutii de suprafata sau ganduri pana la scoala.
In fata portii luam infatisare responsabila si pufaim aerul rece pana la cladire.
Mirosul puternic de ciorba aflata in preparare scrijeleste cicatricile uitate, dara groasa de parfum al cepei proaspat adaugate imi umfla narile si-mi zgandare amintirile cantinelor prost aerisite, care-ti scalda porii.
Nimic nu doboara pupicii dati in mirosul de fiertura.
Clanta e inalta, dar el o apasa ferm, cu deliciu, si intra salutand binedispus pana la zgomotos.
Clasa e aproape mica si semiaglomerata de mobilierul adaptat pentru un metru si un pic, dar luminoasa si colorat armonizata,
plina de priviri mici care lucesc cald din fiecare banca.
Doamna e acolo, domoala, dar cu haturi scurte, valori traditionale si acuitate pentru adierile de simtire.
De la locul lui imi flutura sui mana si-si muta privirea catre ziua lui.
Reintru in suvoi, incapabila sa-mi reduc iuteala pasilor. Gonesc spre ziua mea cu alta melodie si o noua pseudopromisiune pentru desfasuratorul de maine.
