O fi atat de rau?

...sa minti copilul, ca sa ia medicamente, spunandu-i ca au ciocolata
...sa momesti copilul, cu orice pe care scrie kinder, ca sa se culce la pranz sau sa stea cuminte la puff-uri
...sa promiti ca i-l pui pe Mickey dupa ce se trezeste, doar-doar o inchide ochii, si sa uiti c-ai promis, chiar daca si el uita

Rosu

Sunt momente in care nevoile copiilor sunt acute, imediate, exteriorizate galagios, in acelasi timp, iar atunci ma simt complet depasita. Abia daca razbeste "mama"-ul lui V. de sub mormanul de decibeli azvarliti fara remuscari de C.

Intr-o pauza de blender galagia din camera m-a chemat sa verific. V. desena trancanind pe limba lui. C. chiuia pe diferite tonuri, cand ascutit expunandu-si bucuria revederii lustrei dupa o ampla verificare a camerei lui V., cand grav, nemultumit de situatia plictisitoare in care era blocat. Ma intorc.

- Mama, mama!!!

- Vin, mama, imediat.

Intre timp C. isi ingrosase spre iremediabil vocea, cerandu-si mutarea locului cu unul mai amuzant.

- Mama, mama, rosu!!!

Pe drumul spre camera, vad capul lui V. iesind pentru confirmare pe hol.

- Da, mama, am auzit, multumesc, plange C.

- Mama, rosu.

Il iau pe C. in brate si respir liniste pentru o secunda.

- Mama, rosu, ma intrerupe V.

Si-atunci m-am intors si-am vazut intr-adevar rosu, deasupra mesei de desenat, rosu peste verdele frumos, verdele calm.