duminică, 13 februarie 2011

Niciodata sa nu spui niciodata

Credeam cu o mare certitudine ca le-am vazut, simtit, inspirat pe toate intr-ale pampers-eniei, indiferent c-au fost pe mine, iesite de la locul lor, c-au fost pe el, c-au fost insirate intr-o foiala nervoasa caracteristica pe salteaua de infasat sau indesate cu calcaiul in aceeasi foiala. Dimineata e unul dintre momentele potrivite pentru olita. E linistit, se uita la desene fara sa se clinteasaca, nu face prea mult scandal si peristaltismul lucreaza. Dupa ce se ridica de pe olita are cateva momente in care merge prin casa, cu pantalonii in vine, cu marginile body-ului cazandu-i peste coapse, cu fundul in vant, sa se dezmorteasca cum ne place noua sa spunem. Azi a fugit repede dupa M. in pragul usii de la baie, sa-l urmareasca cum ii spala pe Winnie, chiar daca olita era curata. Eu, ramasesem fixata in fata televizorului sa vad ce se intampla in episodul din desenele din dimineata asta. Un usor miros caracteristic m-a ridicat brusc si m-a facut sa alunec pana-n dreptul usii de la baie, unde V. il urmarea in continuare cu acelasi interes pe M., asezandu-se putin deranjat de lucrurile care-ar fi trebuit sa fie in olita cu cateva minute mai devreme sau in pampers-ul curat de la mine din mana si care acum erau pe covor, turtite sub fundul lui.
Acum, suntem mai putin siguri pe asteptarile noastre si mai deschisi catre "nou", catre "surprize".

Niciun comentariu: