Daca peste ceva timp veti vedea prin magazine sau pe strada un copil urland din toti rarunchii si-o chestie sleita de puteri cu-n inceput de chelie care incearca sa-l potoleasca, eu voi fi. V. si-a dezvoltat un disperant mod de-a obtine ce vrea. Nu plange, nu doar miorlaie sau mormaie cum facea pana acum, ci tipa. Cateodata continuu sa vorbesc, sa zambesc, sa cant, asa cum faceam si pana atunci, ca si cum nu l-as fi auzit. Alteori ma opresc din tot ceea ce faceam - deseori infipt maini mici si carnoase in maneci - ma uit la el nemiscata si-n secunda doi a tacut si se uita si el la mine la fel de nemiscat. De cele mai multe ori il binedispun, il iau in brate, facem chestii si abia apoi continuu. Nimic nu functioneaza! Cum e reluata activitatea, cum tipa. Ba ii e sete, ba foame, ba nu-i mai e. Ba vrea pe burta, ba pe spate, ba in fund sau in brate, ba o jucarie, ba alta. Nu dureaza mult. Deseori se joaca singur, ne jucam impreuna, asculta, ma observa, roade, suge, toate intr-o pedalare si-o fataiala continua.
Dar astazi a durat toata ziua. Nemultumirile au inceput de dimineata, dupa masa de fructe. Si si-a tot dres vocea pana pe la 1 cand a cazut rapus de oboseala, dupa tipete exasperante, plansete, cu doar cate-un zambet printre lacrimi ca dovada a reusitelor mele scurte. Dupa cele 2 ore jumatate de somn linistit pentru el, extrem de calmante pentru mine si alte cateva zeci de minute minunate petrecute impreuna, cand credeam ca furtuna s-a dus si mi se parea ca parca-parca vad si curcubeul, povestea de dimineata s-a reluat. Nimic nu mergea. Ma loveam de un NU peste tot. Si-ntr-un urlet cu vedere la gingii am vazut 2 pete albe in dreptul incisivilor superiori, parca una mai pronuntata decat cealalta, inconjurate de roseata caracteristica inflamatiei. Si dintr-o data parc-am fost mai ingaduitoare. Atunci am inteles beneficiile aduse de suprapunerea eruptiei primilor dinti cu vaccinul de 6 luni, cand Eferalganul menit sa previna febra aferenta, a prevenit si indispozitia cauzata de zimtati. Si-acum inteleg povestile despre nopti nedormite ale persoanelor care-au mai trecut prin asta si pe care zana maseluta le-a lovit crunt. Ma gandesc fericita ca am un copil care doarme noaptea indiferent de ce-l doare, ca doarme mai tresarit, mai invartit, dar doarme. Astept depasirea expresiei "vedere la gingii".
Dar astazi a durat toata ziua. Nemultumirile au inceput de dimineata, dupa masa de fructe. Si si-a tot dres vocea pana pe la 1 cand a cazut rapus de oboseala, dupa tipete exasperante, plansete, cu doar cate-un zambet printre lacrimi ca dovada a reusitelor mele scurte. Dupa cele 2 ore jumatate de somn linistit pentru el, extrem de calmante pentru mine si alte cateva zeci de minute minunate petrecute impreuna, cand credeam ca furtuna s-a dus si mi se parea ca parca-parca vad si curcubeul, povestea de dimineata s-a reluat. Nimic nu mergea. Ma loveam de un NU peste tot. Si-ntr-un urlet cu vedere la gingii am vazut 2 pete albe in dreptul incisivilor superiori, parca una mai pronuntata decat cealalta, inconjurate de roseata caracteristica inflamatiei. Si dintr-o data parc-am fost mai ingaduitoare. Atunci am inteles beneficiile aduse de suprapunerea eruptiei primilor dinti cu vaccinul de 6 luni, cand Eferalganul menit sa previna febra aferenta, a prevenit si indispozitia cauzata de zimtati. Si-acum inteleg povestile despre nopti nedormite ale persoanelor care-au mai trecut prin asta si pe care zana maseluta le-a lovit crunt. Ma gandesc fericita ca am un copil care doarme noaptea indiferent de ce-l doare, ca doarme mai tresarit, mai invartit, dar doarme. Astept depasirea expresiei "vedere la gingii".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu