Cam asa se schimba V. pe masura ce trece timpul. Acum e nu, maine e un da perfect conturat. De ceva timp putinul timp pe care si-l mai petrece treaz la el in pat trebuie neaparat acompaniat de caruselul cu care ne-am chinuit vreme indelungata sa-i atragem atentia. Nu mai sta in swing, swing-ul in care si-ar fi petrecut toata ziua daca l-as fi lasat, decat foarte rar. Si, daca ieri ma plangeam de o zi ingrozitoare azi pot sa ma laud cu una extraordinara. Am vorbit, am inventat noi povesti, iar el a ascultat si mi-a raspuns numai cu zambete si chiuituri noi, fara dureri de gingii sau alte motive de justificare pentru plansul si iritarea inepuizabile. Ziua in care-a disparut tipatul cu care m-a innebunit timp de vreo saptamana, in care si-a ascutit glasul, si-a rotunjit comisurile buzelor si a eliberat niste vocalize ca raspuns la pitigaiala mea care mi-a scapat intr-un moment de alint. Inca ii declara dragoste eterna lui Mickey Mouse.
2 comentarii:
Mami, dar nu e nici un pitic roz?
Caci mie imi place rozul.
Bravo. Felicitari!
Sunteti mari, si foarte foarte foarte dragi mie.
Va pup.
:)) Se compenseaza prin alte lucruri.
Trimiteți un comentariu