Nu, nu si fara V. Asta, deocamdata, e de neconceput. Doar fara M. care-a dat o fuga pana-n celalalt capat al tarii. Si cum prindeam eu aripi c-un post de radio nou descoperit, vibrand parchetul cu prea multi decibeli si topaiturile mele, incercand sa-mi epuizez energia intr-un mod fun pentru V., in pregatiri pentru baie, m-am indreptat cu prosopul pe-un umar, cu V. pe altul, catre incaperea aburinda, fredonand fals din "Summer nights". Copilul mai c-avea fata de emoticon c-o spranceana ridicata, dar radea cu cioburile lui de dinti la fiecare "it's electrifying!". Si mai o balena, mai o rata, ia uite si dusul... am tot vorbit, dar mi-au luat-o gandurile inainte si-am amutit. Si spaima copilariei mele tardive a inceput sa se propage din camera pe hol pana in baie. Parca vedeam piticul dansand langa cortina rosie si labirintul prin care alerga fara scapare agentul Cooper. Ce radio da melodia din Twin Peaks cand e noapte afara, eu sunt singura in casa si am volumul departe de limita decentei? Sigur ca acum, dupa ce-a adormit V., parca holul e mai intunecat ca niciodata, iar nevoia lampii de veghe, la care n-am bec de mai bine de-o luna, ma face sa-i transmit delicat lui M. un memo. Poate au la Cluj un bec mic-mic...(?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu