Avantul ponderal care i-a dat lui V. un avans considerabil fata de alti copii de varsta lui a inceput sa se diminueze. Dupa 2 saptamani si jumatate in care cifrele cantarului refuzau sa se schimbe, a ajuns la 8,6 kg. De data asta nu m-am mai impacientat, am mai largit haturile stricte si-am incetat sa ma gandesc c-a trecut ziua si V. abia dac-a mancat 300 ml de lapte. L-am lasat sa manance doar atunci cand vrea, cat vrea, fara sa mai stau dupa el, calculand mg de minerale pe care le-a bifat. M-am relaxat si-n privinta programului de somn pe care-l impuneam, iarasi uitand de individualitate. L-am lasat sa se autoeduce in privinta nevoilor bazale si mi-a si iesit. Doarme la pranz ca un baietel mare, cate 2-3 ore, fara smiorcaieli inutile si fosneli urlatoare de toate cele. Acum horcaiala din ultima saptamana e noua mea preocupare. E ca un mic sforait cu lichid in nas, insa totul e curat, fara nimic diferit fata de secretiile normale. E in tratament cu Eferalgan, bai pt nari, aspirari regulate de tot ce gasesc si cat mai putine plimbari pe vreme schimbatoare. Conform pediatrului sunt "doar" niste secretii care nu sunt eliminate, nimic ingrijorator. Ok, am inteles, doar, doar, dar "de ce?", nimic... Intr-adevar, parca s-au mai ameliorat, dar daca nu dispar complet, dupa sarbatori batem si la o usa de ORL-ist, sa completam parerea.
De 3 zile mananca si carne, iar cand mai gaseste vreo particula pe care poate s-o si simta imi arunca o privire intrebatoare, isi impinge barbia in fata, se incrunta, molfaie putin si-o scoate intinzand-o cu limba. Prefera masa de legume, dar oricum orice vine spre el intr-o lingurita e intai analizat, iar ideea e crunt "disputata" cu niste grimase de spaima. Abia la a 2-a imbucatura am unda verde.
De la 5 luni jumatate am inceput asezarea treptata fund. La inceput, n-am prea fost adepta sprijinitului intre perne. Mi se parea ca n-am foarte mare control si-ntr-o fractiune de secunda l-as fi vazut in cap. L-am sprijinit de mine, intre picioarele mele, putand sa-l controlez cu coapsele si avand posibilitatea folosirii ambelor maini pentru scamatoriile cu jucari. Si a inceput distractia... Acum sta pentru cateva zeci de secunde singur, l-am pus si sprijinit de perne, se trage in fata, se lasa pe spate, cade in laterale sau se intinde dupa jucarii, cade cu nasul in saltea si zambeste fericit, cu nasul rosu, c-a ajuns la ele. Daca ii pun sau ii cade pe picioare o jucarie, o prinde bine cu labele sau tibiile si-o ridica inspre el. Oricum mi se pare o vesnicie de cand tot exersam si va mai urma inca una pana se va descurca singur.Sigur, in continuare exista momente de miorlaiala, putine slava domnului, in care nu stim ce are, in care nimeni nu-i intra in voie si nimic nu-i pe placul lui. Eliminam totul pe rand pana, intr-un sfarsit, ajungem tot la oboseala ca-i cel mai comod, avem raspuns si adoarme la scurt timp dupa ce-am tras noi concluzia in cauza.
Cel putin pentru moment a scapat de constipatie. Nu stiu cum... Am incercat cu pere, portocala, am taiat banana din ratia zilnica, am dat pana si merele la o parte o perioada, dar nimic nu parea sa fie eficient. Nu imi place ideea laxativelor, oricat de "100% naturale" ar fi ele. Consider ca dau dependenta si nu as face decat sa intru intr-un cerc vicios din care foarte greu as fi putut sa scap. Acum ceva timp i-am facut un piure de prune uscate fara fum, fierte, iar apoi pasate. I-am dat 2 zile cate putin. Urmatoarea zi 3 pampers-i cu greutate au fost infundati in pungi sigilate. Si de-atunci, ca prin minune, au disparut crotinele cu care se chinuia sa murdareasca scutecul.Are 2 capete de dinti destul de mari pe care-si racaie fara incetare varful limbii si propria periuta siliconata de dinti.
Spre fericirea noastra, balele isi anunta prezenta prin mainile pe care si le indeasa deget cu deget in gura, de unde ies stralucind a saliva sau cand e tinut in pozitii mai ciudate, dar, de cele mai multe ori, isi suge inapoi saliva prelinsa printre buze.
Acum sper la o duminica cu vreme frumoasa pentru a putea ramane la plan. Sper sa mai gasesc la Ana cozonacul la care visez de ceva vreme, sa ma afund in crema delicioasa si din abundenta.
Sarbatori fericite!
De 3 zile mananca si carne, iar cand mai gaseste vreo particula pe care poate s-o si simta imi arunca o privire intrebatoare, isi impinge barbia in fata, se incrunta, molfaie putin si-o scoate intinzand-o cu limba. Prefera masa de legume, dar oricum orice vine spre el intr-o lingurita e intai analizat, iar ideea e crunt "disputata" cu niste grimase de spaima. Abia la a 2-a imbucatura am unda verde.
De la 5 luni jumatate am inceput asezarea treptata fund. La inceput, n-am prea fost adepta sprijinitului intre perne. Mi se parea ca n-am foarte mare control si-ntr-o fractiune de secunda l-as fi vazut in cap. L-am sprijinit de mine, intre picioarele mele, putand sa-l controlez cu coapsele si avand posibilitatea folosirii ambelor maini pentru scamatoriile cu jucari. Si a inceput distractia... Acum sta pentru cateva zeci de secunde singur, l-am pus si sprijinit de perne, se trage in fata, se lasa pe spate, cade in laterale sau se intinde dupa jucarii, cade cu nasul in saltea si zambeste fericit, cu nasul rosu, c-a ajuns la ele. Daca ii pun sau ii cade pe picioare o jucarie, o prinde bine cu labele sau tibiile si-o ridica inspre el. Oricum mi se pare o vesnicie de cand tot exersam si va mai urma inca una pana se va descurca singur.Sigur, in continuare exista momente de miorlaiala, putine slava domnului, in care nu stim ce are, in care nimeni nu-i intra in voie si nimic nu-i pe placul lui. Eliminam totul pe rand pana, intr-un sfarsit, ajungem tot la oboseala ca-i cel mai comod, avem raspuns si adoarme la scurt timp dupa ce-am tras noi concluzia in cauza.
Cel putin pentru moment a scapat de constipatie. Nu stiu cum... Am incercat cu pere, portocala, am taiat banana din ratia zilnica, am dat pana si merele la o parte o perioada, dar nimic nu parea sa fie eficient. Nu imi place ideea laxativelor, oricat de "100% naturale" ar fi ele. Consider ca dau dependenta si nu as face decat sa intru intr-un cerc vicios din care foarte greu as fi putut sa scap. Acum ceva timp i-am facut un piure de prune uscate fara fum, fierte, iar apoi pasate. I-am dat 2 zile cate putin. Urmatoarea zi 3 pampers-i cu greutate au fost infundati in pungi sigilate. Si de-atunci, ca prin minune, au disparut crotinele cu care se chinuia sa murdareasca scutecul.Are 2 capete de dinti destul de mari pe care-si racaie fara incetare varful limbii si propria periuta siliconata de dinti.
Spre fericirea noastra, balele isi anunta prezenta prin mainile pe care si le indeasa deget cu deget in gura, de unde ies stralucind a saliva sau cand e tinut in pozitii mai ciudate, dar, de cele mai multe ori, isi suge inapoi saliva prelinsa printre buze.
Acum sper la o duminica cu vreme frumoasa pentru a putea ramane la plan. Sper sa mai gasesc la Ana cozonacul la care visez de ceva vreme, sa ma afund in crema delicioasa si din abundenta.
Sarbatori fericite!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu