"Foamea"

Ma simt cam prost azi; am intrat intr-o labilitate care se poate asocia cu orice cuvant care descrie stari deprimante. Nu mi-a trecut de aseara. Citind blogurile, sarind dintr-unul intr-altul, am dat peste un post despre "Foamea" lui Knut Hamsun. E una dintre acele carti pe care nu voi putea sa le recitesc niciodata pentru ca descrierile m-au facut sa traiesc impreuna cu personajul si am retinut pasaje intregi pe care le pot reproduce aproape in totalitate. E una dintre cartile care te rascoleste, te face, pe de-o parte, sa vrei mai mult de la tine, de la viata, de la toti cei din jur, dar care, pe de alta parte, te si obliga oarecum sa te multumesti cu mai putin si sa te bucuri de ceea ce ai. E una dintre cartile care m-a facut sa-mi doresc sa fiu o persoana mai buna. Rareori ma intereseaza actiunea in sine. Cand aleg o carte, o aleg spicuind cateva pasaje, cautand acea "atingere", acel fior pe care ti-l transmite descrierea celor mai simple lucruri, caut trairile. Deocamdata nu citesc o astfel de carte. Ma chinui la cateva incepute de mult, pe care le transport inutil dupa mine, carti care iti fac trecerea timpului mai placuta, dar care nu-si lasa nici o amprenta. As vrea sa pot citi in parc, dar cum V. nu sta in carucior decat daca se afla in miscare - si nici atunci tot timpul - doar as adauga cateva sute de grame greutatii pe care-o car mereu in carca. Se pare ca azi e mai frumos ca ieri, putin mai cald, fara vantul care mi-a ars ieri buzele si mi le-a inrosit pe margini. Dupa masa de legume ies sa-mi "clatesc" narile si sa-mi improspatez gandurile.