Primele "ratuste" (a se intelege termen general folosit pentru toate melodiile de gradinita sau pentru copii pe care le asculta V.) au fost pe un CD primit cadou la o revista dedicata mamelor. Mai apoi, in balanganelile noastre infinit de placute, pentru diversitate, mi-am facut un playlist pe unul dintre site-urile de profil si aproape toata ziua, din difuzorul laptop-ului, clincaneau acorduri usor ascutite. Ceva mai tarziu ratustele au evouat si-au ajuns la volan si, intr-un sfarsit, sper sa ajunga si pe ipod pentru camera lui V. Totul trece mai usor sub aripa lor. Rabdarea n-are limite, foamea e estompata, miorlaiala dinaintea somnului e semnificativ diminuata, jucariile sunt mai interesante pe fundalul ratustelor. Numai lucruri bune. Le-am invatat pe toate, am creat cate o interpretare dansanta pentru majoritatea dintre ele, i-am invatat preferintele.
Dar intr-o escapada fara copil, Falfaila a primit un alt CD, unul un pic mai pe gustul meu decat ratustele lui V. Urmatoarea zi cand am plecat cu totii, nu l-am mai schimbat. Totul parea la locul lui. Copilul era concentrat pe alte lucruri si asculta linistit. Am ridicat din umeri, am zambit, dar n-am impins limitele si la intoarcere am revenit la melodiile pentru copii.
Masa de pranz sau, mai bine spus, prima masa de pranz, cea dinaintea somnului nu e chiar cea mai placuta din zi, nici pentru mine, nici pentru V. Ii e foame, dar e foarte obosit. Ar vrea lapte, nicidecum supa pasata. Eu insist, ca stiu ca daca nu mananca nu poate sa doarma. Intr-un sfarsit mananca, dar doar pe muzica si doar cantata de mine. Acum o saptamana, cand ratustele si-au pierdut orice urma de magie, am intors bagheta catre Vama si-am falsat prima melodie care mi-a venit in minte. Si-a mers. Si-a mers si-a doua oara. Si deja merge de-o saptamana, dar doar o melodie. Eh, pai atunci... sa traiesti, Chirila!
Dar intr-o escapada fara copil, Falfaila a primit un alt CD, unul un pic mai pe gustul meu decat ratustele lui V. Urmatoarea zi cand am plecat cu totii, nu l-am mai schimbat. Totul parea la locul lui. Copilul era concentrat pe alte lucruri si asculta linistit. Am ridicat din umeri, am zambit, dar n-am impins limitele si la intoarcere am revenit la melodiile pentru copii.
Masa de pranz sau, mai bine spus, prima masa de pranz, cea dinaintea somnului nu e chiar cea mai placuta din zi, nici pentru mine, nici pentru V. Ii e foame, dar e foarte obosit. Ar vrea lapte, nicidecum supa pasata. Eu insist, ca stiu ca daca nu mananca nu poate sa doarma. Intr-un sfarsit mananca, dar doar pe muzica si doar cantata de mine. Acum o saptamana, cand ratustele si-au pierdut orice urma de magie, am intors bagheta catre Vama si-am falsat prima melodie care mi-a venit in minte. Si-a mers. Si-a mers si-a doua oara. Si deja merge de-o saptamana, dar doar o melodie. Eh, pai atunci... sa traiesti, Chirila!
Un comentariu:
Si eu care credeam ca ai castigat la loto sau ai facut vreo investitie!
Sa traiasca dl Chirila si sa scoata mai repede un album nou ca m-am saturat de "tata taie porcu'" (desi marturisesc ca-mi place din cand in cand sa deschid geamul sa zboare acordurile si catre masinile cu subufer in portbagaj).
:*
Trimiteți un comentariu