On and on and on...

Se pare ca lumea simte nevoia de-a ma responsabiliza. Ceva din mine cere involuntar sfaturi acolo unde nu trebuie. Pe majoritatea nu le vreau si ma enervez cand le primesc. Nu sunt o persoana timida si daca vreau sa stiu ceva, intreb. De multe ori accept sfaturi si-mi accept greselile, dar numai atunci cand indrumarile vin de la persoanele care, in conceptia mea, au facut bine ce-au facut si in ale caror vorbe am incredere. Desi am 26 ani (si spun asta c-o mare tristete in... litere) ma simt in preajma "binevoitorilor" o iresponsabila de 17 care-a trantit un copil din flori si care cu siguranta are nevoie de suport pentru a-l putea indrepta pe calea cea buna. Tip cu furie (de fiecare data in gand) "Cred ca eu stiu cel mai bine ce, cum, cat si cand trebuie sa fac asta". Si pocnesc din biciul privirii si arunc flacari pe nari, dar... Ma scot din minti replicile de genul "copilului meu i-am dat... si i-am facut... si n-a mai patit nimic". A avut noroc! "Eh, n-a avut carusel sau balansoar si s-a facut mare". Astea erau vremurile. Sunt genul acela de persoane care considera ca si-au crescut exemplar copilul si nimic nu se poate abate de la linia dreapta si limitata a educatiei oferite de ei. Fiecare stie mult mai multe decat tine. "Cum, nu bei lapte?". "Nu, ca e alergic". "Dar laptele e cel mai bun cand alaptezi.". "Bine.". "Lasa-l sa planga si nu-l mai lua atat in brate ca se invata asa" ... Si tot asa... Sunt unii oameni care doar spun, dar sunt altii care parca-ti impun si te si privesc dezaprobator ("Nu bea lapte"). Si ma simt un emoticon care se da cu capul de zid de nervi si neputinta, ca i se ivesc astfel de oameni prin preajma si nu sunt muti si nu pot sa raspund cu prea multe ca nu-i frumos...
Vreau sa-mi cresc copilul asa cum imi permite scoarta, cum stiu, cum pot, cum consider ca-i mai bine, so... GO AWAY!!!