Si prima zapada a atins minunatul de fin obraz al lui V. Cu toata garderoba dupa noi si cu V. indesat bine in marsupiu, am iesit afara. Proaspat mancat si dormit era momentul prielnic din zi pentru o plimbare. Lipaim pe scari, toate bune. Salutam vecinii, toate bune. Iesim din scara, minunat. Stam putin in fata scarii sa se obisnuiasca cu frigul, extraordinar. Facem cativa pasi spre Falfaila, ninge putin, zapada ii atinge fata, clipeste des, din ce in ce mai des, se mira de copaci si izbucneste... Trag marsupiul mai inspre mine, imi fac mana cozoroc deasupra fruntii mici si... liniste. Revine mirat la copaci, cu genele umede de la zapada si plans. I-l prezint pe Falfa, ii povestesc istoria lui si plecam mai departe. Ne aventuram pe "bulevard", sa cautam cartea de povesti de la Jurnalul. Lume multa, vanzatori ambunati, galagie, ranjeste la fiecare pe rand si e din ce in ce mai mirat de tot ce se intampla in jurul lui. Iar gura casca dupa copaci. Statea nemiscat, aproape nerespirand sa absoarba cat mai mult, doar doar sa nu scape ceva. Si rade in hohote cand trecem pe langa bodega de unde rasunau manele. Acum cum ii explici unui copil de aproape 3 luni ca "sexy cu euro in minijup" nu e frumos de fredonat? A mai descoperit putin din lume in cateva ocoale, pe cateva strazi pe care le-am considerat mai fun, am luat cartea, am facut o rezervare la farmacie de Galafor c-am plecat ca o floricica doar cu 16 lei in buzunar si ne-am indreptat catre casa. Avea nasul si obrajii rosii de la frig, dar era numai o gingie. Spre casa il luase amorteala, iar cand am intrat in scara, si-a dat de caldura, motaia ca un pui de rata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu