Pentru ca vroiam sa stiu atat de multe in timpul sarcinii si n-am gasit mai nimic. Pentru ca aveam nevoie sa stiu in fiecare saptamana mult mai multe decat gaseam pe net, in reviste sau carti. Pentru ca vroiam sa stiu daca fiecare intepatura, durere, contractie, bataie de inima e normala pentru saptamana respectiva si pentru ca vroiam sa stiu de la altii lucrurile astea. Pentru ca vroiam sa tin minte fiecare emotie, fie ea pozitiva sau nu. Pentru ca simteam nevoia sa impartasesc tuturor experienta mea, crezand ca ar putea fi interesat cineva de ceea ce mi se intampla. Au trebuit sa ma impinga de la spate alte emotii pentru a-mi face intr-un sfarsit blog. Acum nu mai stiu daca scriu pentru mine sau si pentru altii, daca vreau sa-mi dezvolt sentimentele in fraze, sa le aprofundez sau doar sa am o ocupatie challenging si fun. Acum ma plang, ma bucur, ma entuziasmez. Acum scriu ca majoritatea personajelelor plusate sau plastifiate din jurul lui V. au nume de masini de cusut, ca vechiul carusel cu piticii e preferatul lui pentru ca e mai strident fonic si vizual, mai rapid si mai vesel, ca e un copil minunat care nu doarme ziua decat in brate la mine, eventual in balansoar si care noaptea doarme bustean indiferent de ce-l doare, ca atunci cand plange e clar ca-i e foame, ca simt nevoia sa memorez fiecare clipa de frica sa nu cumva sa treaca ceva pe langa mine, iar pozele, filmele sau memoria mea modesta nu-mi sunt de ajuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu