Ninge cu fulgi mari, frumos. Nu-mi doresc decat sa ninga asa si de Craciun, atunci cand o sa fie familia completa, sa ma zbat cu nametii cand iesim sa ne bocane vantul si zapada in fata. Semilumina din camera ma tine la curent cu vremea si ma face sa iau si mai tare laptop-ul in brate si sa ma bucur si mai mult de caldura lui. Eu in balansoarul meu, copilul intr-al lui si fiecare in alt ritm se bucura de dupa-amiaza. Liniste, doar muzica lui V., dar e un fundal minunat. Mai spicuiesc putin din viata altora citind bloguri si articole. Mai comentez pe mess, mai raspund la un mail... Si ma afund mai tare in balansoar, ma clatin mai lent, mai sorb putin din ceai, mai scriu ceva, mai citesc un rand... Si-ntr-o secunda buuuurrrrrrr.... Prima reactie "Ce naiba e asta???". A doua reactie "Ce naiba e asta???". Vibra podeaua si sufletul si-mi zumzaia creierul din cauza unui zgomot foarte puternic parca de picamer, parca de langa mine... Parca incerca cineva sa intre in camera si-mi "percuta" sustinerea. A treia reactie "Astia trezesc copilul". Desi eu abia daca-mi auzeam gandurile, V. dormea in continuare. Doar o mica tresarire l-a facut sa-si ridice mainile in semn de "stati putin" si sa-si labarteze degetele ca pentru a si le intinde, asa cum te intinzi cand vrei sa-ti pui oasele la punct, sa te asezi mai bine. Cu momentul stricat, incerc sa-mi regasesc din nou linistea, macar interioara si starea perfecta sa citesc in continuare... Hm... Mai incerc putin... Nop. Si-am plecat sa curat de zapada tavita de mancare pentru porumbei ca-mi bateau saracii de mult in geam, dar nu m-am deranjat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu