Nu ma consider o persoana prea buna. Critic, sunt ironica, nu accept prea multe abateri de la limitele mele si atunci cand se intampla asta iar judec. Asa sunt eu si aproape ma plac asa cum sunt :P.
Si cum am ramas dupa nastere c-o urma de deprimare, evit tot ce ma poate trage spre o stare de decrepitudine de inalta speta. Dar azi am citit. Am intuit, am inteles, am vazut, am plans. M-am pus pe mine in locul lor si-am plans. Plang destul de rar - de emotie sau cand nu pot sa fac nimic sa fie altfel si atunci disper. Dar macar pot sa dau mai departe, nu sa planga si altii, dar poate au puterea sa faca ceva, macar sa transmita ca mine post-ul Cristinei.
Si cum am ramas dupa nastere c-o urma de deprimare, evit tot ce ma poate trage spre o stare de decrepitudine de inalta speta. Dar azi am citit. Am intuit, am inteles, am vazut, am plans. M-am pus pe mine in locul lor si-am plans. Plang destul de rar - de emotie sau cand nu pot sa fac nimic sa fie altfel si atunci disper. Dar macar pot sa dau mai departe, nu sa planga si altii, dar poate au puterea sa faca ceva, macar sa transmita ca mine post-ul Cristinei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu