Zapada si frig

Falfaila n-are cauciucuri de iarna, eu nu sunt deloc priceputa intr-ale sofatului pe zapada. Altfel spus, stam la mana lui M. sa ne scoata la plimbare cu cauciucurile lui perfect zimtate si potriveala lui la indrumat caii putere pe nameti. Dar cum mainile lui gesticuleaza fara prea multa vlaga si chef cand se taraie frant seara, de parca ar fi muncit pe santier de la 5 dimineata, numai porniri de croit noua drumuri catre tinte fun n-are... Cand, intr-un sfarsit, credeam ca s-a terminat cu zapada, ca urmeaza mocirla, iar mai apoi (visam eu) soare si mercur mai fericit in termometre, iar s-a mai asternut un stratulet de-mi venea sa plang aseara cand ma uitam pe geam. Afara e mult prea frig sa pornesc cu V. in carca, sa exploram universuri noi. Falfaila putrezeste in parcare, iar noi in casa. Ce m-am mai bucurat cand a nins prima oara si cu cata deprimare priveam aseara fulgii rostogolindu-se sub becul stradal, sperand sa fie doar zapada viscolita de pe blocuri.
Am irosit toate resursele de energie zguduindu-mi neuronii sa mai gasesc ceva de distrat copilul, dar se pare ca am baterii solare si-am nevoie de incarcare urgenta, iar el are nevoie de lucruri noi de vazut si iesirile noastre limitate nu sunt nici pe departe la inaltimea pretentiilor.