Pe la 6 saptamani, cand eu credeam c-am indeajuns lapte cat sa hranesc o armata de bebelusi infometati, dupa o zi de flamanzeala vizibila si indelungi framantari si rumegari inutile de sfarcuri, s-a ajuns la fundul butoiului. Si copilul plangea si eu nu intelegeam de ce nu vrea sa manance si mai mesteca putin la sfarcurile seci si iar plangea si se foia, se agita... Cu gandul la sfaturile pediatrului care ma avertizase de posibilitatea acestei variante, am preparat cativa ml de potiune magica, normala, nehipoalergenica. Nu si nu. Neobisnuit cu modul de prezentare, V. nu vroia sa manance si iar se foia si plangea si se agita. Intr-un sfarsit s-a prins ca nu-i suzeta si-a baut pe nerasuflate toti cei 30 ml de formula, dupa care a adormit suzetind la unul dintre sfarcurile dezamagitoare pana numai cateva minute mai devreme. A doua zi, ingrijorata de posibila recidiva a intamplarii de c-o seara mai inainte, m-am apucat sa citesc tot ce se gasea in materie de sfaturi privind stimularea, naturala sau nu, a lactatiei. Cu cat ma gandeam mai mult, cu atat parca productia se incapatana sa apara asa cum o facea odinioara. Si dai cu ceai de chimen, anason, fenicul si alte ierburi, cate n kg pe zi, si niste pastile de lactatie si alte ceaiuri de la faimoase firme in materie. Carduri la toate farmaciile, milioane zburand, spre bucuria acestora, din buzunarele mele intr-ale lor... Totul parea sa-si fi revenit la normal. Copilul lua in greutate, era fericit, multumit. Seara parca aveam ceva mici probleme, dar nu intr-atat incat sa continuu cu panica. Dar fericirea n-a durat mult si-ntr-o alta minunata seara, dupa lungi episoade lacrimogene de ambele parti, am mai pregatit un biberon. S-a lasat convins mai greu de data asta c-ai de mancare si ca cei cativa ml ii vor curma foamea, dar pana la urma am reusit. Asteptam sa adoarma bustean, sa pot sa-l mut la el in pat. I-am ridicat o mana sa pot sa i-o bag pe a mea sub el sa-l iau in brate pentru transport, cand m-a lovit in ochi o ureche modificata, cu pavilionul de vreo 3 ori mai mare decat cealalta. L-am analizat, l-am intors pe toate partile. M-am agitat, c-a facut copilul alergie la formula. Dar nu-i prima oara cand ii dau, de ce n-a facut si atunci. Vreo 20 minute si 3 telefoane mai tarziu, nu parea sa dea inapoi. Agitata, plansa, ravasita, l-am zgaltait pe M. sa mergem la spital ca se umfla copilul si face edem glotic si se sufoca... Pana am ajuns la spital avea si mainile si picioarele umflate, iar pana ne-am internat facuse si-o eruptie de toata frumusetea pe tot corpul cu mici si multe puncte de un rosu inchis cum nu mai avusese niciodata. Obisnuita sa ma trezesc pe la 2-3 noaptea, cand am deschis ochii si-am vazut ca aproape nu misca langa mine, iar obrazul lui era de un alb cadaveric, contrastand total cu roseata care-i umplea tenul atunci cand am adormit intr-un sfarsit, l-am impins cu degetul sa se miste. Cu greu a plescait deranjat de vreo cateva ori, dar nu mi-a trebuit mai mult. L-am pupat pe obrazul cald, l-am luat in brate si m-am culcat la loc. Am petrecut 2 zile minunate in spital, am lasat o mica datorie pe cardul de credit la plecare, dar am plecat fericiti cu prescrieri si recomandari pentru viitor. S-a banuit o alergie la proteina laptelui de vaca si urma sa tai orice insemna produs lactat din alimentatia mea, ca in cazuri similare sa inlocuiesc formula precedenta cu Aptamil Pepti, cea mai cea printre formulele de lapte hipoalergenice etc. Cu laptele n-am dus-o mai bine, asa c-a trebuit sa mai suplimentez cam de 2 ori pe saptamana. Nu sunt disperata in ceea ce priveste alaptarea. Anticorpii, comoditatea si economia erau argumentele care ma impingeau sa trag cu dintii si sa fortez natura la maxim. N-am simtit in timpul alaptarii nimic special, ce n-as putea simti cand ii dau sa manance biberon. Acum formulele sunt si ele special adaptate etapei de dezvoltare, ba chiar totul e controlat si cantitatile de nutrienti nodali sunt optime.
Cum nu stiam ce inseamna diaree, care trebuie sa fie consistenta unui scaun normal la varsta lui V., care ar trebui sa fie frecventa, iar toate indrumarile de specialitate, fie ca veneau din carti, de pe internet sa de la pediatrii, nu pareau sa gaseasca ceva in neregula in cele spuse de mine, am lungit-o mult timp cu 10 kk pe zi, ba mai apoase, ba mai consistente, dar toate cu "greutate". Si astfel, dupa o luna de la episodul alergic deosebit de violent, au inceput sa apara din cand in cand, prin cate un pampers, niste striuri sangvinolente. Initial am spus ca mi s-a parut, dar istoria s-a repetat si-am inceput sa ma alarmez. La sfatul pediatrului care banuia o alergie la ceva din lapte, am facut toate analizele posibile. Intai cele care mi-au confirmat prezenta sangelui in fecale, apoi altele pentru incercarea de-a gasi cauza. Nu IgE-uri in afara referintelor (cele care erau explozive in timpul edemului cu eruptie), nu alergie la proteina laptelui de vaca, nu bacterii, paraziti si alte lucruri care n-ar trebui sa fie. Am intins la maxim corzile rabdarii, atat a mea, cat si a lui V., am alaptat exclusiv timp de 2 saptamani sa vad daca e de la formula sau e de la mine. Nu s-a intamplat nimic. Nici o imbunatatire a situatiei, V. era flamand tot timpul, desi tot timpul sugea. Si-atunci am luat usile medicilor de specialitate la batut. Dupa un chirurg care-a inlaturat posibilitatea cauzelor de "taiat", alti 3 pediatri, unul mai specialist ca altul, Smecta, Biotics, antihistaminice si muuuulllt timp de explorat in kk, s-a tras linie si s-a pus diagnostic (unul prezumptiv, cu posibilitatea cea mai mare de aparitie dupa istoric si varsta) "intoleranta la proteinele din laptele de vaca". Starea generala nu s-a modificat nici o secunda. N-a facut febra, n-a ras mai putin, n-a fost agitat decat din lipsa mancarii la un moment dat. Acum are program de formula speciala de 2 ori pe zi, pentru ca ii face bine si nu mai are diaree care sa-i irite colonul, si-a reglat tranzitul, are masa de infasat aglomerata de tot felul de sticlute cu picaturi miraculoase, de la fier pana la probiotice, pe care le inghite cu placere (mai putin vitamina C cu care improsca tot ce-i taie traiectoria), dar simptomele au disparut si sper sa nu mai reapara. Sper sa mai pot tari cel putin pana la 6 luni alaptarea, iar formula sa vina doar ca o completare pana la diversificare. "Si-am incalecat pe-o sa..."
Cum nu stiam ce inseamna diaree, care trebuie sa fie consistenta unui scaun normal la varsta lui V., care ar trebui sa fie frecventa, iar toate indrumarile de specialitate, fie ca veneau din carti, de pe internet sa de la pediatrii, nu pareau sa gaseasca ceva in neregula in cele spuse de mine, am lungit-o mult timp cu 10 kk pe zi, ba mai apoase, ba mai consistente, dar toate cu "greutate". Si astfel, dupa o luna de la episodul alergic deosebit de violent, au inceput sa apara din cand in cand, prin cate un pampers, niste striuri sangvinolente. Initial am spus ca mi s-a parut, dar istoria s-a repetat si-am inceput sa ma alarmez. La sfatul pediatrului care banuia o alergie la ceva din lapte, am facut toate analizele posibile. Intai cele care mi-au confirmat prezenta sangelui in fecale, apoi altele pentru incercarea de-a gasi cauza. Nu IgE-uri in afara referintelor (cele care erau explozive in timpul edemului cu eruptie), nu alergie la proteina laptelui de vaca, nu bacterii, paraziti si alte lucruri care n-ar trebui sa fie. Am intins la maxim corzile rabdarii, atat a mea, cat si a lui V., am alaptat exclusiv timp de 2 saptamani sa vad daca e de la formula sau e de la mine. Nu s-a intamplat nimic. Nici o imbunatatire a situatiei, V. era flamand tot timpul, desi tot timpul sugea. Si-atunci am luat usile medicilor de specialitate la batut. Dupa un chirurg care-a inlaturat posibilitatea cauzelor de "taiat", alti 3 pediatri, unul mai specialist ca altul, Smecta, Biotics, antihistaminice si muuuulllt timp de explorat in kk, s-a tras linie si s-a pus diagnostic (unul prezumptiv, cu posibilitatea cea mai mare de aparitie dupa istoric si varsta) "intoleranta la proteinele din laptele de vaca". Starea generala nu s-a modificat nici o secunda. N-a facut febra, n-a ras mai putin, n-a fost agitat decat din lipsa mancarii la un moment dat. Acum are program de formula speciala de 2 ori pe zi, pentru ca ii face bine si nu mai are diaree care sa-i irite colonul, si-a reglat tranzitul, are masa de infasat aglomerata de tot felul de sticlute cu picaturi miraculoase, de la fier pana la probiotice, pe care le inghite cu placere (mai putin vitamina C cu care improsca tot ce-i taie traiectoria), dar simptomele au disparut si sper sa nu mai reapara. Sper sa mai pot tari cel putin pana la 6 luni alaptarea, iar formula sa vina doar ca o completare pana la diversificare. "Si-am incalecat pe-o sa..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu