Cu ceva timp in urma, V. adormea ascultandu-ma spunand "povesti" inventate. Ca erau despre regele Trabant si zmeul Lastun, despre Capsuna curajoasa sau felinarul vorbaret, dar toate aveau aceeasi tonalitate, usor coborat, calmanta si, pana la urma, acelasi efect. Intr-o seara mi-am luat inima in dinti si-am inceput sa scormonesc prin blank-ul dintre rotite ceva despre Alba ca Zapada. "Era odata o fata frumoasa care traia intr-un sat...". "Ce sat, Licurici? Alba ca Zapada era printesa", mi-o taie scurt M. care deja isi luase pozitia de somn. "Pleaca dom'ne de aici ca nu era printesa, aia-i alta". Ma reped catre biblioteca si ma pregatesc sa-mi sarbatoresc triumful. "Ah... Era fiica reginei. Pai atunci spune tu povestea ca te pricepi." Isi ia fata de "obosit si lovit de soarta, dar o fac si p-asta" si-i insira lui V., care se uita pana atunci la noi cu gura cascata, cate ceva despre Alba ca Zapada, regina cea rea, oglinda fermecata... "Regina mea, tu esti cea mai frumoasa din tara. Dar cand Alba ca Zapada a inceput sa creasca si sa aiba potential...". "???".
So, o fata dintr-un satuc fericit care danseaza cu pasarile si florile sau una care intr-un final ajunge la pubertate si tocmai cand incepuse sa aiba potential trebuie sa fie omorata?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu