Mofturi

Daca pana acum eram tare linistita in privinta mancarii aproape adevarate pe care o manca V., care parea sa nu se mai sature dintr-o cantitate decenta de piure, acum am ajuns sa ma bucur pentru 5 lingurite perfecte si sa bifez masa respectiva doar cu atat. De saturat nu se satura ca cerseste lapte si de fiecare data bea pe nerasuflate aceeasi cantitate pe care-o bea in mod obisnuit, respectiv 120-150 ml, dar isi sigileaza buzele cand vede in apropierea gurii o lingurita. Si astfel, in timp ce alti copii progreseaza crescand treptat numarul de mese si cantitatea lor, V. regreseaza reducand substantial numarul linguritelor, lungind ineficient timpul alocat unei mese si crestand numarul biberoanelor. Branza am scos-o de tot pentru ca n-o suporta, iaurtul il mananca doar cu cereale, cu nimic altceva, diversitatea de fructe s-a minimizat, ramanand doar bananele, perele si merele, mere pe care am ajuns sa i le coc pentru a le baga in seama, iar carnea trebuie sa fie in cantitate redusa si maruntita foarte fin sa n-o simta. Banana si spanacul raman netulburate in topul preferintelor. Azi incerc si niste orez.
Inainte de fiecare lingurita isi ascute dintii scartaindu-i unii pe altii si scotand niste zgomote care-mi fac pielea ca de gaina. In fractiunea de secunda in care inchid ochii pentru a clipi, el e cu mana in castron. De cele mai multe ori reusesc sa-l tin mai departe sau sa fiu mai rapida ca el, dar atunci cand il prinde ori il las pe el sa manance impreuna cu tot ce-i in jurul lui, ori trebuie clar schimbat din cap pana in picioare, dar nu mai e nevoie sa spal si faianta din jur.
Si tocmai cand ma descurcam atat de bine incat aproape renuntasem la baveta.