A fost frumos, aproape ca te-ai fi gandit ca vine primavara. Mult soare, lipsa vant. Asa ca ne-am facut bagajul si-am iesit in cautarea unor raze si a unor cadouri. Cadouri am gasit, dar am trecut pe langa raze (damn, trebuia sa ne fi miscat mai repede). Ne-am dus tinta catre un salon spa pentru unul dintre cadouri. Cum nasosii au ramas sa se plimbe putin prin fata salonului am avut ocazia unei analize in detaliu. De la intrare, de cum am auzit clipocitul clopoteilor, m-a cuprins o stare ciudata. Peste tot lumanari aprinse, lumina sepulcrala, miros de lumanari aprinse si parfum cerat care te duceau cu gandul la un priveghi si un domn zen care vorbea in soapta parca din respect pentru decedat. Toate miscarile pareau gandite si-i lua extrem de mult timp sa le faca, incat pentru un moment scurt (pana s-a apucat sa scrie voucher-ul - 5 cuvinte pe ora, gandind in profunzime fiecare litera pe care urmeaza s-o scrie) am crezut c-are niste probleme de coordonare si echilibru. M-am chinuit cat am putut de mult, facand apel la toate faramele de maturitate din mine, sa nu afisez o atitudine ironica. Nu stiu in ce masura am reusit, dar stiu c-am multumit cu un maaare zambet pe fata. M-am indepartat largind zambetul si mai mult catre ambele colturi ale gurii. Aproape de usa de la intrare, zdranganind alti clopotei cu tonuri inalte, doi domni imbracati in salopete se certau (culmea, tot in soapta) in legatura cu pozitionarea unei kitch-oase si imense pasari impaiate de care atarnau niste clopotei prinsi cu niste snururi rosii. Eh, era nevoie de o prezenta impozanta...
Inainte de-a ajunge acasa, ne-am mai oprit sa impingem putin carutul pe aleile Cismigiului. Desi a trecut foarte mult timp de ultima data cand am trecut pe acolo, aproape nimic nu s-a schimbat (in afara unui loc de joaca reamenajat). Mi s-a parut ciudat ca, desi era intuneric, parcul era destul de aglomerat. Mi-a atras atentia un copil care-i cerea bunicii (presupun) "suzetica". Nu cred ca m-as fi gandit niciodata sa ii spun asa. Mi se pare ca diminutivele complica viata copilului, ca ii va fi mai greu sa inteleaga sensul cuvintelor atat timp cat stie ca masinuta se pune pe criculet ca sa fie facuta panuta. De ce-ai vrea sa minimizezi totul la dimensiunea copilului pentru ca mai apoi sa-ti complici viata? Printre sughiturile prostite ale adultilor in fata unui copil surprinzi cele mai nebanuite diminutive.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu