E deja toamna. Iesirile sunt din ce in ce mai limitate de frigul de afara. Macar de-ar ninge...
Printre reprize de leganat - adevarate momente de relaxare -, Bonnisan, mici plansete, scartaieli, delfineli, alaptat si alte preocupari de persoana care sta mult prea mult timp in casa, mi-as dori sa-mi fac putina ordine in gandurile asezate inca anapoda. Aceeasi persoana, cea care sta prea mult timp in casa, n-ar avea prea multe de povestit, dar simte atat de multe...
Zilele trec mult prea repede, ca o linie continua, fara evenimente insa, fara unde... Le recunosc linistea asa cum recunosti o zi de duminica. Spuneam odata "e zgomot si beteala in sangele meu"... (dac-as putea gasi si agendele prin care imi notam micile scapari...)
La inceput toate erau pe fuga, stangace si nu faceau decat sa ma oboseasca pana la extrem. Micile tabieturi nou create, posibil sub presiunea acelei "linii", momente simple in aparenta, speciale in realitate, sunt menite sa-mi creeze acele stari de gratie, perfecte care te imping de la spate. Dozez cafeaua cu foarte mare grija, adaugand cate un varf de lingurita pana cred ca iese acel gust deosebit - tare, dar nu pana la amar, si foarte aromata... O sa le descriu in detaliu pe fiecare dintre ele cand va fi timpul. Deocamdata imi spun bun venit in "blogosfera" si sper la cat mai multe postari (pe care, de altfel, le voi transforma in mici momente speciale).
Printre reprize de leganat - adevarate momente de relaxare -, Bonnisan, mici plansete, scartaieli, delfineli, alaptat si alte preocupari de persoana care sta mult prea mult timp in casa, mi-as dori sa-mi fac putina ordine in gandurile asezate inca anapoda. Aceeasi persoana, cea care sta prea mult timp in casa, n-ar avea prea multe de povestit, dar simte atat de multe...
Zilele trec mult prea repede, ca o linie continua, fara evenimente insa, fara unde... Le recunosc linistea asa cum recunosti o zi de duminica. Spuneam odata "e zgomot si beteala in sangele meu"... (dac-as putea gasi si agendele prin care imi notam micile scapari...)
La inceput toate erau pe fuga, stangace si nu faceau decat sa ma oboseasca pana la extrem. Micile tabieturi nou create, posibil sub presiunea acelei "linii", momente simple in aparenta, speciale in realitate, sunt menite sa-mi creeze acele stari de gratie, perfecte care te imping de la spate. Dozez cafeaua cu foarte mare grija, adaugand cate un varf de lingurita pana cred ca iese acel gust deosebit - tare, dar nu pana la amar, si foarte aromata... O sa le descriu in detaliu pe fiecare dintre ele cand va fi timpul. Deocamdata imi spun bun venit in "blogosfera" si sper la cat mai multe postari (pe care, de altfel, le voi transforma in mici momente speciale).
Un comentariu:
Sunt prima care iti scrie un comment. Am emotii! Nu stiu de ce, dar am! Sunt la fel de mari ca atunci cand am aflat de Bebe, la fel de mari ca atunci cand asteptam sa vad ce este - fetita sau baiat -, la fel de mari ca atunci cand l-ai adus pe lume si la fel de mari ca atunci cand ma uitam din 2 in 2 minute la telefon sa vad daca nu am primit un sms sau daca nu am ratat vre-un apel de la tine.
Ma bucur mult ca ai decis sa intri in “blogosfera” ti se potriveste!
Imi place cum scrii; frumos, simplu si sincer ca intr-o carte buna
Promit sa te urmaresc la zi. Abia astept zilele de weekend cand ma proptesc in fotoliu cu cana de cafea in mana si deschid blogurile "de mamici" sa vad ce povesti minunate ne mai spun , acum voi incepe cu Licurrici!
Stiu ca sunt putin sarita ( n-am bebe, nici macar in plan nu este in viitorul cat de cat apropiat) dar .. m-ai molipsit si imi place mult
La cat mai multe posturi Licurrici, sa ne povestesti tot ... de la inceputul inceputului si pana la zi asa in stilul tau “unicat” ... si sa ne pui si poze! Da?
Trimiteți un comentariu