Lately...

Am sarit din site in site pentru a gasi cea mai buna oferta de vacanta. Si mi-a luat mult timp... Am schimbat datele, vreo 4 tari ca posibile destinatii, am ametit reprezentatii agentiilor si pe ultima suta de metri am ajuns intr-o vila, usor inspaimantata de cei multi km pe care-ar trebui sa-i parcurgem cu V. in scaun de masina.

Dar V. e deja mare. S-a autointarcat; treptat, ajutat de cei 4 dinti ascutiti pe care-i infige puternic cu fiecare ocazie, in orice, mai ales daca de acolo curge lapte. De 2 zile am abandonat complet lupta, iar acum roade si incearca sa gaureasca doar siliconul tetinelor. Oricum s-au dus de mult diminetile noastre linistite in care V. sugea, se satura si dormea impreuna cu mine pana la ore rusinoase apropiate de pranz. Dupa o ora de sperante incepea miorlaiala "Mami, mi-e foame. Da' eu nu primesc nimic?", biberonul, iar apoi motaiala mea printre fluturasi sau omizi zburate in cap, maini bagate in ochi, picioare in stomac si altele, asa cum veneau, necenzurate, in toata puterea lor, in rotirile lui V. in "alergarea" dupa jucariile aruncate cat mai departe posibil.

Isi tine singur biberonul de mult, dar acum si-l si duce la gura singur, se joaca, iar suge, rade la el, se invarte de pe-o parte pe alta fara sa intrerupa suptul, mutand si biberonul. Astept sa-si puna singur capacul dupa ce termina si sa nu-l mai trosneasca de primul perete cand se plictiseste de mancat.

Se ridica viteaz in patru labe, cu gatul inainte, da din fund cateva secunde, dupa care continua in aceeasi pozitie, dar cu capul infipt in saltea mormaindu-si nemultumirea, pentru ca peste cateva zeci de secunde sa se arunce extenuat pe burta.

S-au mai sters mesele de lapte de pe lista si le-a luat locul mancarea propriu-zisa care-i deseori infulecata cu pofta in proportii potrivite gastelor la ingrasat. Ieri am trecut cu mandrie pe lista un aliment nou, temutul si presupusul periculos iaurt. Nu s-a umflat, n-a facut bube. Aman de fiecare data introducerea unui aliment nou, cu potential alergogen pentru el, dar in cele din urma, cand trebuie sa i-l dau ii indrept tahicardic lingurita spre gura, ezit putin si hap, "bravo, mami, o lingurita perfecta". Primesc privirea de scarba ca pentru fiecare prim contact cu mancarea, indiferent ca-i ceva nou sau nu, hap o alta lingurita si zambetele si bataile in masa caracteristice... In urma "linguritei perfecte" pline de ceva nou, urmaresc paranoic urechiile, mainile, picioarele, le studiez cu atentie, le pipai, le verific grosimea, sa nu cumva sa le gasesc umflate asa cum le-am gasit in trecut, in acel moment "zero".

In continuare ma intreb cum fac alti parinti sa-si tina copiii in carucioare. Sunt invidioasa pe mamele care citesc pe bancile din parc, absente la tot ce se intampla in jur, aruncand din cand in cand cate-un ochi in caruciorul pe care-l misca continuu cu piciorul. V. nici acum nu sta in carut. Intr-adevar sta mai mult decat in trecut, dar din cand in cand ii mai schimb jucaria, il mai iau in brate, ii mai dau sa manance, ii mai schimb pozitia si iar il pun in carut. Cateodata mai adoarme afara, dar asta se intampla atat de rar si dureaza atat de putin, incat nu merita mentionat.

In asteptarea castronului cu mancare, ca moment fun, mai suge cate-o felie de portocala. O ia de la ambele capete, se stramba, chiuie, iar o suge, o tranteste de masa, o mai invarte putin, o muta dintr-o mana in alta si intr-un sfarsit o lipeste puternic de gresie.

Cum cu ceaiul nu prea se omoara, m-am chinuit mult sa-l fac sa bea apa si intr-un sfarsit am reusit. Intre mese mai tocane, nu foarte incantat, cateva zeci de ml de apa.

Il recunoaste pe Mickey si rata lui favorita (cea roz, evident). Ii fixeaza cu privirea atunci cand e intrebat unde sunt.

Eu de cand m-am "detasat" de V. traiesc cu Snickers, fistic si iaurturi cu fructe. Astept cu nerabdare concediul de la inceputul lui iunie. Primesc cu stoicism ultimele "ticaituri" ale varstei de 26 ani.

Cofetarul

Mult asteptatul si mult incurajatul moment a venit. S-au facut pariuri cu privire la primul cuvant; aproape pot spune ca s-au pierdut bani grei. Degeaba ii ma-ma-iam eu lui V. de fiecare data cand aveam ocazia orice melodie, fie ea pentru copii sau nu, spre disperarea lui M. care ma acoperea si-si recupera dezavantajul ori de cate ori ma auzea, cu un ta-ta-it baritonal. Copilul, cu gandul la ale lui. De ceva timp are o noua jucarie preferata, o carte de plastic frumos colorata, pe suportul unei omizi, in principal cu 6 cantece pentru copii. Apasa pe butoane, o invarte, o deschide, rade la nasul rosu care clipoceste si iarasi o "trosneste" drept la melodia preferata. Azi dimineata mi-a tot dat cu ea in cap pan-a trebuit sa ii ofer toata atentia si sa las somnul mai pentru dupa-amiaza. Si-atunci m-am pus pe cantat o data cu omida... "Vreau un chec, vreau un chec, brutarule...". Jumatate stropit, jumatate cu buzele in gura a rostogolit inspre mine, printre picaturi de saliva, primul lui cuvant: chec. Eu am zambit. Si-am spus si eu, la randul meu, chec. El a ras si-a repetat mai putin stropit, dar mai mult suflat, chec. Si-a tinut-o asa destul de mult timp. Gasca mea vorbeste :).

Home alone

Nu, nu si fara V. Asta, deocamdata, e de neconceput. Doar fara M. care-a dat o fuga pana-n celalalt capat al tarii. Si cum prindeam eu aripi c-un post de radio nou descoperit, vibrand parchetul cu prea multi decibeli si topaiturile mele, incercand sa-mi epuizez energia intr-un mod fun pentru V., in pregatiri pentru baie, m-am indreptat cu prosopul pe-un umar, cu V. pe altul, catre incaperea aburinda, fredonand fals din "Summer nights". Copilul mai c-avea fata de emoticon c-o spranceana ridicata, dar radea cu cioburile lui de dinti la fiecare "it's electrifying!". Si mai o balena, mai o rata, ia uite si dusul... am tot vorbit, dar mi-au luat-o gandurile inainte si-am amutit. Si spaima copilariei mele tardive a inceput sa se propage din camera pe hol pana in baie. Parca vedeam piticul dansand langa cortina rosie si labirintul prin care alerga fara scapare agentul Cooper. Ce radio da melodia din Twin Peaks cand e noapte afara, eu sunt singura in casa si am volumul departe de limita decentei? Sigur ca acum, dupa ce-a adormit V., parca holul e mai intunecat ca niciodata, iar nevoia lampii de veghe, la care n-am bec de mai bine de-o luna, ma face sa-i transmit delicat lui M. un memo. Poate au la Cluj un bec mic-mic...(?)

Ce baiat mare am

A fost activ toata dimineata, cat eu am mai motait langa el, cautand ultima farama de somn. Pe la 10 si ceva, cand ne jucam intinsi pe jos, in noul loc amenajat special, s-a tarat pana la mine, mi s-a ghemuit in brate si cauta sa suga semn ca-i e somn si c-ar vrea sa doarma putin. A adormit imediat, dar mi-a dat drumul cu greu cand s-a intors pe partea cealalta si si-a aranjat fundul mic in picioarele mele facute scaunel special pentru el. Parca nu demult era o mogaldeata care dormea la mine pe piept si-mi ajungea fix pana la buric. Acum sta latit ca o plosnita pe cat mai multa suprafata, dar intotdeauna picior peste picior, iar daca se simte inghesuit isi face loc cu fundul sau se fataie pana te simti si te misti mai incolo.
Cand era mic ii spuneam Piti, de la piticot, ii lipsea doar caciula cu mot lung, specifica. Acum ii spun gasca(n) pentru ca atunci cand sta pe burta isi lungeste gatul sa vada el cat mai multe
Se rusineaza daca ii spui ceva care-i place sau daca se vede in oglinda si-si ascunde privirea intorcand capul in partea cealalta, dupa care trage cu ochiul si iar intoarce capul zambind si tragand un sunet de bucurie.
Isi lasa amprenta celor 4 dinti in ce prinde, colturile jucariilor lui sunt usor zdrelite si capsate.
Nu mai poate fi lasat singur o secunda pentru ca nicaieri nu mai e in siguranta. Se taraste ca omida, se invarte si-si schimba directia de mers, a inceput sa-si traga genunchii sub el atunci cand e pe burta, sta in flotare, se trage de marginea superioara a patului, se joaca cu lucrurile pe care le gaseste si incearca sa se ridice (fortandu-ne sa coboram patul la un nivel inferior).

Vama

Dupa mult timp au mai scos o melodie. E muzica de masina si e ceva in ea care-mi ofera acea liniste perfecta, care ma calmeaza, indiferent de cate chitari zdrangane. Imi place.