Cofetarul

Mult asteptatul si mult incurajatul moment a venit. S-au facut pariuri cu privire la primul cuvant; aproape pot spune ca s-au pierdut bani grei. Degeaba ii ma-ma-iam eu lui V. de fiecare data cand aveam ocazia orice melodie, fie ea pentru copii sau nu, spre disperarea lui M. care ma acoperea si-si recupera dezavantajul ori de cate ori ma auzea, cu un ta-ta-it baritonal. Copilul, cu gandul la ale lui. De ceva timp are o noua jucarie preferata, o carte de plastic frumos colorata, pe suportul unei omizi, in principal cu 6 cantece pentru copii. Apasa pe butoane, o invarte, o deschide, rade la nasul rosu care clipoceste si iarasi o "trosneste" drept la melodia preferata. Azi dimineata mi-a tot dat cu ea in cap pan-a trebuit sa ii ofer toata atentia si sa las somnul mai pentru dupa-amiaza. Si-atunci m-am pus pe cantat o data cu omida... "Vreau un chec, vreau un chec, brutarule...". Jumatate stropit, jumatate cu buzele in gura a rostogolit inspre mine, printre picaturi de saliva, primul lui cuvant: chec. Eu am zambit. Si-am spus si eu, la randul meu, chec. El a ras si-a repetat mai putin stropit, dar mai mult suflat, chec. Si-a tinut-o asa destul de mult timp. Gasca mea vorbeste :).

Home alone

Nu, nu si fara V. Asta, deocamdata, e de neconceput. Doar fara M. care-a dat o fuga pana-n celalalt capat al tarii. Si cum prindeam eu aripi c-un post de radio nou descoperit, vibrand parchetul cu prea multi decibeli si topaiturile mele, incercand sa-mi epuizez energia intr-un mod fun pentru V., in pregatiri pentru baie, m-am indreptat cu prosopul pe-un umar, cu V. pe altul, catre incaperea aburinda, fredonand fals din "Summer nights". Copilul mai c-avea fata de emoticon c-o spranceana ridicata, dar radea cu cioburile lui de dinti la fiecare "it's electrifying!". Si mai o balena, mai o rata, ia uite si dusul... am tot vorbit, dar mi-au luat-o gandurile inainte si-am amutit. Si spaima copilariei mele tardive a inceput sa se propage din camera pe hol pana in baie. Parca vedeam piticul dansand langa cortina rosie si labirintul prin care alerga fara scapare agentul Cooper. Ce radio da melodia din Twin Peaks cand e noapte afara, eu sunt singura in casa si am volumul departe de limita decentei? Sigur ca acum, dupa ce-a adormit V., parca holul e mai intunecat ca niciodata, iar nevoia lampii de veghe, la care n-am bec de mai bine de-o luna, ma face sa-i transmit delicat lui M. un memo. Poate au la Cluj un bec mic-mic...(?)

Ce baiat mare am

A fost activ toata dimineata, cat eu am mai motait langa el, cautand ultima farama de somn. Pe la 10 si ceva, cand ne jucam intinsi pe jos, in noul loc amenajat special, s-a tarat pana la mine, mi s-a ghemuit in brate si cauta sa suga semn ca-i e somn si c-ar vrea sa doarma putin. A adormit imediat, dar mi-a dat drumul cu greu cand s-a intors pe partea cealalta si si-a aranjat fundul mic in picioarele mele facute scaunel special pentru el. Parca nu demult era o mogaldeata care dormea la mine pe piept si-mi ajungea fix pana la buric. Acum sta latit ca o plosnita pe cat mai multa suprafata, dar intotdeauna picior peste picior, iar daca se simte inghesuit isi face loc cu fundul sau se fataie pana te simti si te misti mai incolo.
Cand era mic ii spuneam Piti, de la piticot, ii lipsea doar caciula cu mot lung, specifica. Acum ii spun gasca(n) pentru ca atunci cand sta pe burta isi lungeste gatul sa vada el cat mai multe
Se rusineaza daca ii spui ceva care-i place sau daca se vede in oglinda si-si ascunde privirea intorcand capul in partea cealalta, dupa care trage cu ochiul si iar intoarce capul zambind si tragand un sunet de bucurie.
Isi lasa amprenta celor 4 dinti in ce prinde, colturile jucariilor lui sunt usor zdrelite si capsate.
Nu mai poate fi lasat singur o secunda pentru ca nicaieri nu mai e in siguranta. Se taraste ca omida, se invarte si-si schimba directia de mers, a inceput sa-si traga genunchii sub el atunci cand e pe burta, sta in flotare, se trage de marginea superioara a patului, se joaca cu lucrurile pe care le gaseste si incearca sa se ridice (fortandu-ne sa coboram patul la un nivel inferior).

Vama

Dupa mult timp au mai scos o melodie. E muzica de masina si e ceva in ea care-mi ofera acea liniste perfecta, care ma calmeaza, indiferent de cate chitari zdrangane. Imi place.

Un week-end

M. a fost intre job-uri saptamana trecuta si-a stat acasa intr-un mic concediu. Cum bineinteles nu s-a putut desparti de virtual a pus stapanire pe umilul meu laptop si nici c-a mai vrut sa ma lase sa-l ating. Am prins un moment de slabiciune si-am profitat, dar cam atat. Oricum, a fost minunat sa mai sara si altcineva cand V. e nemultumit.

Sambata cu tambite si aproape o fanfara mi-am chemat parintii sa stea de garda, cum noi aveam o invitatie la o nunta. Am luat si copilul cu gandul sa vada niste lume, sa asculte niste muzica, iar apoi sa-l ducem frant de oboseala acasa sa doarma neintors toata noaptea. Sigur, in plan, toate bune si frumoase. Cu toate incercarile noastre n-a vrut sa doarma toata ziua, iar toata iesirea lui in lume s-a dovedit a fi doar o plimbare dus-intors cu masina. Era deja in stadiu de oboseala iritanta cand am ajuns, a vazut lume, lumina, si iar lume multa care venea spre el, iar lumea vedea o usoara ingrozire pe fata lui initial, iar la o apropiere mai brusca ii saluta c-un urlet ambalat. Aproape bine, dar cand s-a dat drumul la dans, iar decibelii au inceput sa creasca, nu l-am mai putut opri din urlete. Am stat in dreptul usii sa vad totusi si eu valsul, am iesit pe hol, aruncand cate un ochi inauntru din cand in cand, apoi l-am luat pe Mickey si toate trantele si-am plecat catre un Falfaila jegos si parcat pe interzis. Acasa, dupa cateva hataneli, muscaturi de sfarcuri, biberoane, am reusit sa-l adorm tot cu "ratustele mele" in balansoar. Si-am plecat cu inima impacata stiind ca am predat complet instructiunile. Si atat de impacata am fost incat ne-am intors in pas inca de dans abia la 6 dimineata cu ochii umflati si groaza ca peste ceva timp V. urma sa ne ranjeasca un buna dimineata odihnit. Si asa s-a intamplat. Dupa o ora jumatate de somn m-au ridicat niste chiuituri, iar ziua urma sa inceapa. Si cum simteam ca n-am putere sa parcurc o zi fara surse importante de distractie, i-am zguduit somnul lui M., ne-am imbarcat si-am plecat la tara. O zi frumoasa de week-end nu trebuia ratata. Am ajuns repede, M. a intrat direct in casa, direct in pat si direct nemiscat in lumea viselor, V. direct in leagan, direct in chiuiri de veselie, apoi direct in lumea viselor mici, iar eu direct cu nasul intr-o cafea, direct in hamac, cu ochii direct spre cer si-am savurat linistea momentului respirand doar pentru mine pentru un timp. S-a mai trezit, l-am mutat langa M. si-a mai dormit acolo, apoi iar in leagan, iar pe la 5 cand ochii limpezi si deschisi ai lui M. cautau ceva de mancare s-au deschis si-ai lui V. cautand surse noi de distractie.