Sleepy dwarf

Cred sincer intr-o trezire extrem de matinala maine, c-o activitate exagerat de vioaie venita din partea lui V. cel proaspat la o ora la care inca nu s-a luminat afara. Motivul care ma impinge catre astfel de ganduri este somnul lui adanc inceput la ora 7 jumatate in aceasta seara, venit ca o continuare a celui inceput la 6, dar zguduit 15 minute mai tarziu de niste unde peristaltice mai rebele. Stiam ca daca-l trezesc pe la 10 jumatate, cand ar fi fost posibil mai usor acest lucru, am fi dansat in diverse ritmuri pana dupa miezul noptii si parca n-aveam pregatire psihica pentru asa ceva. Si cum mi-a fost mila sa-l trezesc mai devreme doar pentru confortul meu, sa vad cum i se lipesc pleoapele si cum i se apropie nemultumite sprancenele, cum am vrut sa surf-eze hormonul si sa recupereze tot ce-a pierdut intr-o zi cu doar jumatate de ora dormita pe apucate, mi-am asumat riscurile si-am pregatit aparatul pentru rasaritul zilei de 16 martie.

Later edit: S-a trezit ca de obicei, la 6 jumatate.

"Foamea"

Ma simt cam prost azi; am intrat intr-o labilitate care se poate asocia cu orice cuvant care descrie stari deprimante. Nu mi-a trecut de aseara. Citind blogurile, sarind dintr-unul intr-altul, am dat peste un post despre "Foamea" lui Knut Hamsun. E una dintre acele carti pe care nu voi putea sa le recitesc niciodata pentru ca descrierile m-au facut sa traiesc impreuna cu personajul si am retinut pasaje intregi pe care le pot reproduce aproape in totalitate. E una dintre cartile care te rascoleste, te face, pe de-o parte, sa vrei mai mult de la tine, de la viata, de la toti cei din jur, dar care, pe de alta parte, te si obliga oarecum sa te multumesti cu mai putin si sa te bucuri de ceea ce ai. E una dintre cartile care m-a facut sa-mi doresc sa fiu o persoana mai buna. Rareori ma intereseaza actiunea in sine. Cand aleg o carte, o aleg spicuind cateva pasaje, cautand acea "atingere", acel fior pe care ti-l transmite descrierea celor mai simple lucruri, caut trairile. Deocamdata nu citesc o astfel de carte. Ma chinui la cateva incepute de mult, pe care le transport inutil dupa mine, carti care iti fac trecerea timpului mai placuta, dar care nu-si lasa nici o amprenta. As vrea sa pot citi in parc, dar cum V. nu sta in carucior decat daca se afla in miscare - si nici atunci tot timpul - doar as adauga cateva sute de grame greutatii pe care-o car mereu in carca. Se pare ca azi e mai frumos ca ieri, putin mai cald, fara vantul care mi-a ars ieri buzele si mi le-a inrosit pe margini. Dupa masa de legume ies sa-mi "clatesc" narile si sa-mi improspatez gandurile.

Zero

V. a tipat in somn. Am sarit ca arsa si-n cateva secunde eram deja in camera lui. Cand am ajuns langa pat era doar putin agitat, de parca iar s-ar fi suprapus frecventele interfoanelor si-am auzit copiii altora din bloc, cum s-a mai intamplat. L-am luat in brate si m-am asezat in balansoar sa-mi astampar tremurul incontrolabil al picioarelor. N-a plans, doar a tipat. Un tipat pe care nu l-am mai auzit niciodata pana acum. Un tipat puternic, neprelungit, care mi-a trezit angoasele si-am vrut sa-l tin langa mine toata noaptea sa-l simt in siguranta. De fapt, nu stiu a cui siguranta, a mea sau a lui. N-am mai cedat slabiciunilor, asa cum fac deseori, si l-am repus in patul lui. Acum nu mai pot sa dorm.

S-au intamplat multe lucruri intr-o zi agitata care m-a scos din linistea rutinei. Totusi, m-a acoperit o nevoie acuta de-a face ceva in plus. Ceva pentru mine. Ma simt blocata intr-un sens giratoriu. E o forfota placuta in jurul meu, in afara sensului, la care eu nu pot participa. Parca m-a acoperit prea tare numarul linguritelor cu piureuri. M-am schimbat ca persoana, mi-am reorientat interesele, mi-am transfigurat valorile, m-am detasat de orice altceva, m-am "superficializat" si m-am indobitocit rau de tot. Si e trist...

Despre el

Cu pasi mici, asa cum a lasat scris pediatrul in agenda lui V., parcurg etapele diversificarii. Intai mar copt, transformat treptat in mar crud, adaugat ulterior banana. Ieri am preparat constiincios cam o cana de supa de legume din care i-am dat doar cativa ml de zeama strecurata. Azi am repetat figura, dar si c-o lingurita de piure. Nu stiu daca ii plac toate astea sau nu. Nu se stramba, nu face figuri, dar nici nu se agita de prea multa bucurie cand ma vede ca vin cu lingurita spre el, asa cum face cand ma vede cu biberonul. Doar deschide gura, scoate limba, dupa care mimeaza un supt-mestecat in timp ce incearca sa puna mana pe lingurita.

Cum pana la 4 luni n-a vrut sub nici o forma sa stea pe burta ca pozitie fun, mai mult de cateva secunde, n-a prea invatat smecheria cu intorsul. Da, se intoarce in parti, se mai intoarce de pe spate pe burta sau invers, dar doar dupa ce se enerveaza rau de tot si nu-i iese intotdeauna. Ori isi deschide bratele avion si-si infige nasul in saltea de care se freaca pana are o idee mai buna, ori ramane blocat in niste pozitii demne de acrobati renumiti.
Nu mai e acel copil cuminte cu care ma laudam odata. Nu-i place sub nici o forma sa stea singur si-atunci il car peste tot dupa mine. Mai sta in leagan, mai sta in pat la el, dar putin in comparatie cu restul locurilor preferate. Cand nu mai are chef de ceva incepe sa mormaie si se screme de mama focului sa iasa din pozitia aia inrosindu-se pana face mici bubite pe frunte. Nu-i prea place sa-l scoti din rutina. La ora somnului e cel mai mare miorlait, se sperie repede si plange puternic atunci cand se intampla asta. Bine, ca noi atunci cand nu stim ce are spunem intotdeauna ca-i obosit :) (si motive ar fi sa credem asta, cum nu doarme niciodata ziua incat sa putem spune ca s-a odihnit). Sunt momente in care, desi e foarte obosit, se joaca pana la epuizare, adomind in post inconjurat de jucarii pe care i le dezlipesc cu greu de el.
Ca toti copiii care incep sa cunoasca lumea si V. e foarte curios. Se opreste din orice face atunci cand observa ceva nou si intoarce capul catre obiectul respectiv, ramanand cu gura cascata. Zilele trecute m-a vazut schimband apa la flori, a aruncat rontaitorile pe jos si-a ramas nemiscat uitandu-se la buchetelele mici de flori mov. Vazandu-l atat de atras de ele, m-am gandit ca-i sensibil copilul si-o vrea sa le si miroasa, asa ca i le-am apropiat incet-incet de nas. Pe masura ce se aproapiau de el le mangaia usor, sa le simta suprafata un pic rece, iar cand au ajuns in dreptul nasului si le-a simtit mirosul a afisat o expresie de om scarbit pe fata si s-a uitat atat de ingrozit la mine c-a trebuit sa-l iau in brate instantaneu sa nu provoc vreo avalansa urlatoare.
Desi, vazandu-l atat de rigid, n-as fi indraznit niciodata sa cred ca va ajunge sa-si bage picioarele in gura, acum, tot mai des, ii gasesc cate un varf de picior molfait si ud leoarca. Ii mai pun diverse chestii in picioare pe care pot sa i le schimb mai usor, ca sa nu stau toata ziua sa-l dezbrac si sa-l imbrac.
Isi tine singur biberonul. In continuare e cu ochii dupa dungi. Ii plac etichetele jucariilor - isi baga degetul pe cele duble, trage de ele si se distreaza la culme. Noua pasiune este o "carte" fosnitoare si colorata pe care-o invarte pe toate partile si-o baloseste din abundenta.

"Trei culori cunosc pe lume"

A fost ziua lui M. (La multi ani! :-*). A primit cadouri cool-e de care inca se mai bucura. Prima faza de sarbatorire a fost in acea zi, in stil comunist, acasa, cu familia, cu tort facut de mine acoperit cu niste mici ornamente colorate din zahar. Cand au plecat musafirii au luat cu ei si "curentul" si-asa ne-am ghemuit toti 3 in pat si-am mormait pan-am adormit, la lumina unei lanterne infipte gratios intr-o rola de hartie igienica pentru a lumina in tavan. A doua zi dimineata n-aveam caldura, apa calda, inca mai erau niste intreruperi de curent, iar de net nu mai vorbesc. Nu-mi mai ramanea decat sa cant cunoscutul imn cu mana la basca si sa rabd pana la urmatoarea ratie; tot ma mananca pe mine undeva de cateva saptamani ca in momente de epuizare a "slagarelor din repertoriul" modern sa-i cant lui V., in spirit patriotic, o melodie cu "tovarasu'". Iarna-i iarna, caloriferele-s reci, dar macar se-nvarte rotita panoului electric...