Vama

Dupa mult timp au mai scos o melodie. E muzica de masina si e ceva in ea care-mi ofera acea liniste perfecta, care ma calmeaza, indiferent de cate chitari zdrangane. Imi place.

Un week-end

M. a fost intre job-uri saptamana trecuta si-a stat acasa intr-un mic concediu. Cum bineinteles nu s-a putut desparti de virtual a pus stapanire pe umilul meu laptop si nici c-a mai vrut sa ma lase sa-l ating. Am prins un moment de slabiciune si-am profitat, dar cam atat. Oricum, a fost minunat sa mai sara si altcineva cand V. e nemultumit.

Sambata cu tambite si aproape o fanfara mi-am chemat parintii sa stea de garda, cum noi aveam o invitatie la o nunta. Am luat si copilul cu gandul sa vada niste lume, sa asculte niste muzica, iar apoi sa-l ducem frant de oboseala acasa sa doarma neintors toata noaptea. Sigur, in plan, toate bune si frumoase. Cu toate incercarile noastre n-a vrut sa doarma toata ziua, iar toata iesirea lui in lume s-a dovedit a fi doar o plimbare dus-intors cu masina. Era deja in stadiu de oboseala iritanta cand am ajuns, a vazut lume, lumina, si iar lume multa care venea spre el, iar lumea vedea o usoara ingrozire pe fata lui initial, iar la o apropiere mai brusca ii saluta c-un urlet ambalat. Aproape bine, dar cand s-a dat drumul la dans, iar decibelii au inceput sa creasca, nu l-am mai putut opri din urlete. Am stat in dreptul usii sa vad totusi si eu valsul, am iesit pe hol, aruncand cate un ochi inauntru din cand in cand, apoi l-am luat pe Mickey si toate trantele si-am plecat catre un Falfaila jegos si parcat pe interzis. Acasa, dupa cateva hataneli, muscaturi de sfarcuri, biberoane, am reusit sa-l adorm tot cu "ratustele mele" in balansoar. Si-am plecat cu inima impacata stiind ca am predat complet instructiunile. Si atat de impacata am fost incat ne-am intors in pas inca de dans abia la 6 dimineata cu ochii umflati si groaza ca peste ceva timp V. urma sa ne ranjeasca un buna dimineata odihnit. Si asa s-a intamplat. Dupa o ora jumatate de somn m-au ridicat niste chiuituri, iar ziua urma sa inceapa. Si cum simteam ca n-am putere sa parcurc o zi fara surse importante de distractie, i-am zguduit somnul lui M., ne-am imbarcat si-am plecat la tara. O zi frumoasa de week-end nu trebuia ratata. Am ajuns repede, M. a intrat direct in casa, direct in pat si direct nemiscat in lumea viselor, V. direct in leagan, direct in chiuiri de veselie, apoi direct in lumea viselor mici, iar eu direct cu nasul intr-o cafea, direct in hamac, cu ochii direct spre cer si-am savurat linistea momentului respirand doar pentru mine pentru un timp. S-a mai trezit, l-am mutat langa M. si-a mai dormit acolo, apoi iar in leagan, iar pe la 5 cand ochii limpezi si deschisi ai lui M. cautau ceva de mancare s-au deschis si-ai lui V. cautand surse noi de distractie.

La baie

Daca nu incearca sa se bage cu capul la fund dupa jucarii, sa ridice cu picioarele dusul (a se citi o cutie de plastic cu niste gaurele pe una dintre cele 3 laturi pline, care-a venit o data cu cadita) spre a-l trage la el, sa bage in gura diverse plutitoare cauciucate care-i sunt sau nu la indemana, sa dea din picioare pana ne plutesc papucii in apa proiectata de el, isi cauta noi si noi pozitii de explorat. Mai sta intr-o parte, se trage in fund, daca-l pun in fund in partea opusa plonjeaza dupa cine stie ce, mai balaceste, din cateva miscari ajunge pe burta si trage de sampon sau ce gaseste el pe acolo in secunda mea de neatentie. Il iei cu ce-a prins in mana cu tot, il intorci, te urmareste bine cu privirea sa vada exact unde pui lucrurile si zvvac dupa ele din nou.

180 grade

Cam asa se schimba V. pe masura ce trece timpul. Acum e nu, maine e un da perfect conturat. De ceva timp putinul timp pe care si-l mai petrece treaz la el in pat trebuie neaparat acompaniat de caruselul cu care ne-am chinuit vreme indelungata sa-i atragem atentia. Nu mai sta in swing, swing-ul in care si-ar fi petrecut toata ziua daca l-as fi lasat, decat foarte rar. Si, daca ieri ma plangeam de o zi ingrozitoare azi pot sa ma laud cu una extraordinara. Am vorbit, am inventat noi povesti, iar el a ascultat si mi-a raspuns numai cu zambete si chiuituri noi, fara dureri de gingii sau alte motive de justificare pentru plansul si iritarea inepuizabile. Ziua in care-a disparut tipatul cu care m-a innebunit timp de vreo saptamana, in care si-a ascutit glasul, si-a rotunjit comisurile buzelor si a eliberat niste vocalize ca raspuns la pitigaiala mea care mi-a scapat intr-un moment de alint. Inca ii declara dragoste eterna lui Mickey Mouse.

Echipa adversa

Daca peste ceva timp veti vedea prin magazine sau pe strada un copil urland din toti rarunchii si-o chestie sleita de puteri cu-n inceput de chelie care incearca sa-l potoleasca, eu voi fi. V. si-a dezvoltat un disperant mod de-a obtine ce vrea. Nu plange, nu doar miorlaie sau mormaie cum facea pana acum, ci tipa. Cateodata continuu sa vorbesc, sa zambesc, sa cant, asa cum faceam si pana atunci, ca si cum nu l-as fi auzit. Alteori ma opresc din tot ceea ce faceam - deseori infipt maini mici si carnoase in maneci - ma uit la el nemiscata si-n secunda doi a tacut si se uita si el la mine la fel de nemiscat. De cele mai multe ori il binedispun, il iau in brate, facem chestii si abia apoi continuu. Nimic nu functioneaza! Cum e reluata activitatea, cum tipa. Ba ii e sete, ba foame, ba nu-i mai e. Ba vrea pe burta, ba pe spate, ba in fund sau in brate, ba o jucarie, ba alta. Nu dureaza mult. Deseori se joaca singur, ne jucam impreuna, asculta, ma observa, roade, suge, toate intr-o pedalare si-o fataiala continua.
Dar astazi a durat toata ziua. Nemultumirile au inceput de dimineata, dupa masa de fructe. Si si-a tot dres vocea pana pe la 1 cand a cazut rapus de oboseala, dupa tipete exasperante, plansete, cu doar cate-un zambet printre lacrimi ca dovada a reusitelor mele scurte. Dupa cele 2 ore jumatate de somn linistit pentru el, extrem de calmante pentru mine si alte cateva zeci de minute minunate petrecute impreuna, cand credeam ca furtuna s-a dus si mi se parea ca parca-parca vad si curcubeul, povestea de dimineata s-a reluat. Nimic nu mergea. Ma loveam de un NU peste tot. Si-ntr-un urlet cu vedere la gingii am vazut 2 pete albe in dreptul incisivilor superiori, parca una mai pronuntata decat cealalta, inconjurate de roseata caracteristica inflamatiei. Si dintr-o data parc-am fost mai ingaduitoare. Atunci am inteles beneficiile aduse de suprapunerea eruptiei primilor dinti cu vaccinul de 6 luni, cand Eferalganul menit sa previna febra aferenta, a prevenit si indispozitia cauzata de zimtati. Si-acum inteleg povestile despre nopti nedormite ale persoanelor care-au mai trecut prin asta si pe care zana maseluta le-a lovit crunt. Ma gandesc fericita ca am un copil care doarme noaptea indiferent de ce-l doare, ca doarme mai tresarit, mai invartit, dar doarme. Astept depasirea expresiei "vedere la gingii".