Stiam, stiam mai demult

El la volan, usor pierdut in ganduri. Eu in dreapta, cu-ale mele. Ei in spate dormind: unul mic cu balele scurgandu-i-se printr-un colt de gura, altul si mai mic bine inhamat in scoica.
- Auzi...? ma pomenesc intrebandu-l pe M. fara sa astept vreun raspuns si fara intentie imediata de continuare.
- Ihm!? vine replica automata, inclinand capul aproape imperceptibil, doar cat sa-si orienteze "auzul" inspre mine, pastrand privirea inainte si gandurile acolo, in lumea lui.

Las linistea sa se prelungeasca. Urmaream pierduta desfasurarea tarii pe geamul lateral. Campul golas urla a singuratate, in ton cu vantul pe care-l taia masina. Ciori imense populau cativa copaci cu ramurile umede. Nu era soare. Nu mai fusese de mult soare. Era spre seara sau cel putin parea spre seara. Poate pentru ca nu era soare, poate din cauza ciorilor care-mi baga frigul in carne. Ma trimit la resemnare, la Techirghiol, Herculane, umezeala multa si miros de fum de cos.

- Assaa! cere el revenit explicatii.
Inchid usa gandului melancolic si-mi etalez flash-ul de dinainte.
- Iti dai seama cum o sa fie la noi peste cativa ani cand o sa fie astia mai mari si-o sa-si lipeasca scatoalce printre centuri. Unul cu psp-ul in brate, altul cu alta inventie de moment, amandoi intr-un huiet continuu, tipand din te miri ce, parand ce-i oricum evident si aducand justificari pentru recenta urma rosie lasata celuilalt.

Nu-mi amintesc ce-a spus M., dar imi amintesc ca eram incantata de viziune. Stiu ca aveam zambetul tampit pe care-l mai vad la oamenii fara copii care-mi observa dragastos plozii certandu-se prin public.

Acum n-avem psp sau alte gadget-uri de calatorie, am limitat avanturile fizice prin locul gol dintre ei, am orientat atentia comuna spre muzica, dar n-am scapat de fractiunile acide sau racnetele de dezolare emise spontan, cand luna e pe partea celuilalt sau soarele deranjant orbeste ratiunea aluia mai suparat, cand competitia isi creste potentialul virulent.
Castigam pozitii importante in fiecare nou maraton verbal in care suntem inscrisi by default.
Aspiram la cupa, dar de fiecare data plescaim multumiti la primirea imbratisarilor sau strangerilor de mana ratate venite ca un premiu de consolare.