Ma vad in galeria iluminata perfect, exact cat sa-ti ofere intimitatea de care ai nevoie sa-ti creezi imaginea povestii din spatele fiecarei opere.
O bancuta pozitionata la distanta optima de tablou, doar cat sa-ti dea posibilitatea sa te abandonezi in fata lui, a artistului, implorandu-i capodopera, cu privirea avida, sa transmita.
Si ma asez.
Atmosfera? Am. Atitudine? Am. Dorinta? Cat cuprinde!
... ... ...
Mda!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu