Eh, cum sa nu-mi placa momentele alea in care ascult timpul cum trece doar pentru mine. Cand aproape ca-mi doresc sa am sonor la aplicatie sa aud fosnetul paginii date, doar asa sa am certitudinea linistii.
Sau cand ma abandonez in transa clipei cu ritmul bubuindu-mi in casti, fara contact cu realitatea, aia care te zgaltaie aproape inuman: "Mami, fac caca!".
Cand n-am intrebari in asteptare si explicatii in clipboard. Pentru ca-mi place sa tac, pe cat de mult imi place sa vorbesc.
Si-atunci, din cand in cand, tintesc cate un ochi de timp sa-l fac sa clipeasca doar pentru mine. Imi pregatesc o lista luuunga cu "nimic de facut" si sper sa-mi permita karma s-o parcurg integral.
Imediat dupa insusirea primelor minute, cu atitudinea resuscitata, mi se profileaza pe retina scene de familie ideala, cu valuri de energie pozitiva si fericire crescanda - semn ca lucreaza constiinta si incep sa ma simt vinovata. "Uite ce bine mi-e mie, egoista, iar ei se chinuie chirciti pe scaunelele alea mititele, saracii".
Imi fuge un gand, apoi toate si eu dupa ele.
Cu toti dintii la vedere, clipiri dese si bunadispozitie de neclintit, reconstitui echipa si propun timp de album, fiecare cu fila lui.
Pai vezi tu, nu merge asa, cu cate-o pagina, ca doar n-o rupi si pleci cu ea in lume la completat. Ochii vad, inima cere exact jocul pe care deja l-a ales celalalt. Se tipa ca alternativa gasita e zgomotoasa. Se tipa si mai tare despre plata pentru nedreptate. Aleg ceva impreuna, mai trebuie un jucator. Ar manca ceva, dar nu orice oferi, altceva, ceva ce n-ai.
Ma vad grabita, ca deh, am o foaie intreaga inceputa de cinci ori. Si-ar vrea pista. E sus. In cutie. Nu ajung la ea. Si ia o zi s-o monteze singuri, mie doar 10 minute. Poate M. ca e mai inalt :D. Vrum, vrum de 2 ori pe buclele circuitului. Mancam ceva, ceva ce-avem. Jucam ceva in trei, ceva in patru, altceva in patru... Sunt buni, ne zbatem sa prindem podiumul. Se hlizeste fiecare pentru cate-o prostioara. E tare dragut, sunt amuzanti. Am mai sta, da' e tarziu si ratam povestea.
Nota catre mine: cand te gandesti ca cioara e pasare Phoenix, mai suporta vrabia inca jumatate de ora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu