E plina casa de capcane. Desi la prima vedere pare cat de cat ok, V. gaseste de fiecare data ceva aparent inofensiv pe care-l transforma in pericol de cel mai inalt grad. Nu mai are limite, dar e aproape in permanenta observat indeaproape. Se ridica la orice bucatica de care se poate apuca, inclusiv pe pereti, iar cand e in picioare si "bate vantul" dintr-o alta directie, isi pierde echilibrul. Neavand de ce sa se tina, cade. Si chiar daca stie sa se aseze frumos in fund si-i ies tare bine genoflexiunile, in cadere libera totul se desfasoara mult prea repede ca el sa apuce sa gandeasca ce-ar trebui sa faca si pica ca din cer, iar daca nu ma misc repede sa-l prind se opreste fix cu capul de podea.
In vremurile bune, dupa prima trezire matinala, il luam cu mine in pat si mai dormeam amandoi pana spre dupa-amiaza. Acum, cand in vreun moment de slabiciune incerc sa fac istoria sa se repete, se trezeste primul evident, se taraste, sarind tacut peste obstacole, pana la marginea patului, se intinde pana sta sprijinit de parchet in maini, sta in roaba cateva secunde, dupa care isi arunca si picioarele si incepe sa planga.
Olita cea roz, primita, pe langa multe altele, de la verisoara lui, are in sfarsit utilitatea pentru care e menita. Cand am auzit prima data c-ar trebui sa-l pun pe olita de la varsta asta mi s-a parut extrem de ridicol. Dar cand am tot inceput sa aud despre asta a trebuit sa acord cateva credite si aici. Si momentul s-a lasat surprins prin undele rosiatice ale fetei lui V. si rasuflarea intretaiata. Am scos pampers-ul intr-o secunda, iar in urmatoarea copilul meu rodea digi pass-ul stand ca bastanii lasat pe spate si usor cracanat, lasand sa i se vada printre picioare o bucatica de olita roz, bucata de cenzura cum imi place sa spun.
Inca n-a invatat sa mearga in patru labe, in cotinuare se taraste ca rama. Mai are momente in care incearca sa se ridice direct in picioare, iar cand vede ca nu-i iese mai face cativa centimetri pe ambii genunchi, dupa care iar se intinde pe burta si se-mpinge in piciorul stang. Mai nou face dare dupa o minge care atunci cand e lovita se aprinde si licare cateva secunde si pe care s-a prins cum o face sa mearga.
In vremurile bune, dupa prima trezire matinala, il luam cu mine in pat si mai dormeam amandoi pana spre dupa-amiaza. Acum, cand in vreun moment de slabiciune incerc sa fac istoria sa se repete, se trezeste primul evident, se taraste, sarind tacut peste obstacole, pana la marginea patului, se intinde pana sta sprijinit de parchet in maini, sta in roaba cateva secunde, dupa care isi arunca si picioarele si incepe sa planga.
Olita cea roz, primita, pe langa multe altele, de la verisoara lui, are in sfarsit utilitatea pentru care e menita. Cand am auzit prima data c-ar trebui sa-l pun pe olita de la varsta asta mi s-a parut extrem de ridicol. Dar cand am tot inceput sa aud despre asta a trebuit sa acord cateva credite si aici. Si momentul s-a lasat surprins prin undele rosiatice ale fetei lui V. si rasuflarea intretaiata. Am scos pampers-ul intr-o secunda, iar in urmatoarea copilul meu rodea digi pass-ul stand ca bastanii lasat pe spate si usor cracanat, lasand sa i se vada printre picioare o bucatica de olita roz, bucata de cenzura cum imi place sa spun.
Inca n-a invatat sa mearga in patru labe, in cotinuare se taraste ca rama. Mai are momente in care incearca sa se ridice direct in picioare, iar cand vede ca nu-i iese mai face cativa centimetri pe ambii genunchi, dupa care iar se intinde pe burta si se-mpinge in piciorul stang. Mai nou face dare dupa o minge care atunci cand e lovita se aprinde si licare cateva secunde si pe care s-a prins cum o face sa mearga.
Printre chiuiturile care-au devenit destul de deranjante in unele momente, ciripeste de fiecare data cand are ocazia. Nu spune nimic pe care l-ai putea asocia cu ceva. E o insiruire de che-chi, a, e-ti-ti, ghi-ghe, ca, ta-ta, ba. Cand e ceva de rau isi trage colturile buzelor in jos si mai scoate cate-un ma-mamm, dar cred totusi ca-i doar modul lui de manifestare pentru unele lucruri care nu sunt pe placul lui.
Gingiile pierd teren. Mai stau sa-i rasara 2 dinti, a 2-a pereche de incisivi superiori (spre surprinderea noastra care ii tot controlam gingiile de jos). Deocamdata n-au iesit decat niste colturi, ca niste varfuri de canini.
Gingiile pierd teren. Mai stau sa-i rasara 2 dinti, a 2-a pereche de incisivi superiori (spre surprinderea noastra care ii tot controlam gingiile de jos). Deocamdata n-au iesit decat niste colturi, ca niste varfuri de canini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu