Cu regrete

Dupa multe incercari nereusite, am reusit intr-un sfarsit pe la 7 jumatate sa ma ridic din pat. Nici nu mi-am facut cafea. Am curatat niste fructe, le-am dat pe razatoare, le-am indesat in borcan cu niste cereale, m-am imbracat, am trezit usor gasca, iar la 8 jumatate colindam nostalgici aleile parcului in amintirea recentei vacante. Si parca mi s-a mai usurat sufletul, ca tare incarcat a fost in cele 2 zile in care canicula ne-a cam tinut in casa, dupa atatea zile de bantuit de dimineata pana seara. Si-am mai fi stat in parc, daca n-as fi plecat floricica doar cu un borcan de fructe si niste ceai la mine.

V. a invatat in concediu sa stea in carut timp indelungat, sa adoarma in carut, sa plici-aie apa, sa-si suga degetele sarate dupa ce le-a inmuiat bine, sa apropie usor genele cand bate briza, sa navigheze, sa se distreze cu valurile, sa pipaie cu picioarele, sa tipe mult mai tare decat de obicei atunci cand e dat cu crema. A mancat aproape in continuu si si-a pastrat programul de noapte de somn. S-a jucat cu toate jucariile pe care le-am avut la noi (un rucsac bine indesat), ba chiar s-au jucat si altii copii uimiti ca exista carti care canta si alte lucruri funny. Foarte rar am vazut cate-o masinuta sau ceva la alti copii, si-atunci erau foarte curiosi la intinderea colorata din fata lui V.
Ce-am mai fi stat inca o saptamana... Credeam ca niciunuia dintre noi nu-i e dor de casa, mai ales de ce-a pe care-am gasit-o fierband, dar cand V. si-a regasit patul, s-a intors intr-o secunda pe burta, a inceput sa dea din maini si din picioare ca o broasca testoasa intoarsa pe carapace, sa chiuie de veselie, sa faca perimetre, sa mangaie cainii de pe aparatori si ursuletii de pe cearceaf, patul lui de care putea sa se agate si sa se ridice... Si daca c-o saptamana in urma se ridica timid si greoi, asteptand aprecieri si aplauze pentru lucrul maret pe care l-a facut, acum nici nu ne mai baga in seama, era doar el si patul lui minunat in care facea genoflexiuni tot ridicandu-se si lansandu-se la loc. Chiar daca n-a avut unde si cum sa exerseze ridicarile, avea atata lejeritate in miscari de parca ar fi facut asta de-o viata si deja devenise reflex, de unde si concluzia "toate la timpul lor".