sâmbătă, 27 februarie 2016

Povestea "Licurici"-ului


La capatul cararii, cand zambetele permanente, privirile mijite si gesturile studiate falfaiau aripile fluturilor din stomac, prins de succesiunea unor momente cu amprenta proprie, M. a deschis un nou fragment atribuindu-mi "Licuriciul". Si-a ramas asa in sufletele noastre, ca parte solida, cu rezistenta in fata timpului. A aparut in toate fisierele personale, in contactele electronizate, printre primele silabe ale copiilor. 
Mi-a umezit ochii, pronuntat mandru de V. la o serbare de 8 martie, personalizandu-mi descrierea comuna cu numele familiar lui: "Mama mea are ochii caprui, parul negru si o cheama Licurici [...]". 
Acum mi-a cam albit parul, dar, dupa mai mult de un deceniu de la prima "stralucire", in circumstante limitate, restranse, imi rezerv cu toate drepturile reactia spontana de raspuns cand aud "Licurici"(!)

marți, 23 februarie 2016

Unde dai si unde crapa


Dupa timp indelungat de distractie nedisimulata pe wii, lucru in echipa, dezamagiri si bucurii exprimate la comun, fara remuscari si tipete de frustrare cum se intampla de obicei, incerc sa ridic la rang de memorabil momentul reusitei in doi.

"- Eh, nu e cool ca puteti sa va jucati in doi, ca puteti sa folositi echipa si sa dublati sansele de castig? spun eu cautand aprobarea in ochii lor.
- Da, si eu am intrat in balonas si pe urma am iesit exact cand eram la nisipurile miscatoare...
- Si cand a venit vantul eu am luat-o inainte si-am trecut de primul tepos...
- Eu am trecut primul de tepos! (usor, usor, sunetul ia amploare) 
- Pai tu erai in balonas!
- Da' am trecut inainte!
- Pai eu l-am blocat in gheata..."

Liniste! Eu, nimic, parca asteptand un semnal salvator. Ei, nimic, asteptandu-l pe cel declansator. 

"- Ar fi bine sa mai fim inca doi, si pentru celalalte doua telecomenzi, continua primul reintrand in starea momentului.
- Dar tot baieti, ca nu vrem sa jucam jocuri cu printese."

??!!!!???!?!?!

duminică, 21 februarie 2016

Nu, nu, nu-i de mine!

Ohhhoooo! Mii de ani in urma lor. Tin beat-ul, dar am un lag fiziologic. Nu, nu ajunge doar sa-ti lasi normalitatea in custodie.
Ce caut intr-un loc in care o tanti mai mult decat indecenta isi misca soldurile pe sound de bass, nu stiu nici eu.
Ce caut acolo unde nu-mi regasesc punctul zero...?
Aici vibratia da ritmul pulsului. Bate sau nu cu aceeasi frecventa. Mi se zbat viscerele in unde joase.
Nu, prefer rough-ul difuzoarelor proprii sau acordurile castilor.
In concluzie, sunt prea imbatranita pentru asta.

Later edit, la sugestie :)

sâmbătă, 20 februarie 2016

De ce sa-ti pupi copilul pe buze?


Retorica mi se desfasoara de multa vreme in carapace, de la primul "tzoc" vazut, dintre o mama si un toddler, dar obsesiv revine doar de cateva saptamani.
Ajunsa (nu stiu cum) prea devreme, asteptam in parcul din apropiere sa-si termine copilul programul. 
M-am abandonat letargic pe o banca urmarind lenes miscarile din jur. Din spatele toboganului rasunau hahaieli pubertare si sughituri frecvente. O doamna, perfect retusata isi infige indraznet varfurile cizmelor inalte in nisipul batran al spatiului. Se opreste langa primul leagan, intimidata probabil de harmalaia din grup, si elibereaza un racnet: "Larisa!". Apoi altul: "Larisa!".
Zambesc gandului de continuare: "Mai Larisa!".
Printre scandurile turnului o vad cum iese. Balaie, recent adolescenta, moderna, asezandu-si bretonul printr-o miscare ferma a capului, infigand hotarat tocurile tenesilor. Pare fericita Larisa, acum c-o vad mai bine. Ii sare in fata doamnei nerabdatoare s-o ia de gat intr-o efuziune de moment. Se privesc in ochi, isi tuguiaza buzele si prelungesc salutul prin 3 pupaturi zgomotoase pe buze.
?!!???!!! 

Urmatoarele cateva minute mi-au proiectat relatia. Mama-fiica. Fratele mai mic al Larisei prezent in grup e instiintat de plecarea lor. 

Plec si eu, pastrand figura inexpresiva si vuietul ecoului primului "De ce?".

Asa se sigileaza relatiile de dragoste neconditionata? 
Cu barierele ridicate si teritoriul la liber se consolideaza uniunea? 
E un alt tip, mai puternic, de afectiune sau doar e exprimata altfel? 
Asiguri astfel copilul ca primeste doze egale de iubire in comparatia stupida cu celalalt parinte? 

De ce?

marți, 16 februarie 2016

7 pasi in doua ore


Lista motivelor amanarii somnului e lunga si, de cele mai multe ori, ii rezistam cu greutate. 
Se propun jocuri, se elibereaza, cu glas mieros si privire canina, rugaminti fierbinti, se acuza acut o durere brusc aparuta, o foame sfasaietoare prevesteste vise urate, se incep povestiri care anunta sfarsituri victorioase, se uita toate disputele si dragostea frateasca ne misca de pe-un deget pe altul...
Astea venite energic din toate partile, obligatoriu toate deodata, se suprapun pe zapaceala nocturna in straturi infinite.
Cu urme de racaiala pe spatele aplecat spre rezolvarea unei probleme, cu un ochi usor inrosit cand unul incearca sa-i puna obstacole celuilalt in escaladarea spre creierul tau si-ti arde vreun genunchi pe fundal de noapte buna, cu inspiratia fisurata incerc sa perorez, sa invoc responsabilitati in speranta ca voi apuca sa readuc macar in acceptabil ritualul de seara. Intr-un sfarsit, isi gasesc mimica potrivita si clipesc des spre mine, facand eforturi vizibile sa para concentrati si interesati.

Cum le place sa le fie atribuite lucruri si isi umfla pieptul si-si dilata narile in semn de mandrie pentru performanta, de ieri am predat o parte din lista must-urilor de seara in terenul lor, in ordinea cu maxima eficienta:

1. Pentru evitarea acelui "as face orice decat sa dorm" exprimat prin hameseala spontana, va rog sa va potoliti fantezia inainte de spalatul dintilor, cat inca e lumina aprinsa si adultii nu sunt la incarcat;

2. Verificati-va vezica si "ascultati" burta sa fiti pregatiti pentru destule ore de somn; dupa poveste mi-e greu sa stau in intuneric la usa baii; 

3. Bacteriile, suplimentele si celelalte miracole trebuie scoase din masele cu periuta, nu lasate la dospit peste noapte; 

4. Voi mancati zgomotos pasta, improscand totul in jur, iar noi verificam daca ati atins si dintii; 

5. Nu, n-o sa mai caut prin ghete dupa sticla. O aveti langa voi sau nu va e sete; 

6. Nu recomandam saritul in pat ca metoda de relaxare inainte de culcare. Consideram ca fotoliul si canapeaua lanseaza mai bine, ziua; 

7. Nu, la 11 jumate' nu mai putem sa citim. Straniu, dar vibreaza randurile sub lumina slaba a lanternei.

Il inlocuim astfel pe Mickey, care se hlizeste deja ironic din spatele usii, cu lista care speram sa reduca timpul intins exasperant peste limite.